Dragostea-n atâtea forme

Dragostea-n natura ei
Poate lua cam orice formă
Și cred că-i un bun temei
Să vedem cum se transformă.

Fă din dragoste-o batistă
Și poart-o la piept mereu
Să ștergi lacrima cea tristă
Pe chipul fratelui tău.

Fă din dragoste o punte
Spre casa celui ce te-a supărat
Nu fă ziduri cât un munte,
Iartă și vei fi iertat!

Fă din dragoste un pansament
Răniți sunt în lumea toată,
Iar Dragostea, ca medicament
Vine din cer compensată.

Fă din dragoste-un surâs
Să-l pui pe chipul celor întristați
Care-au și uitat de când n-au râs
Fiind de-atâtea grijuri frământați.

Fă din dragoste un vas cu apă
Să-l duci la cel ce este în cuptor
Și chiar dacă de foc nu-l scapă
Va suporta văpaia mai ușor.


Fă din dragoste-o umbrelă
Si ia-l sub ea pe cel de ploi lovit
Picteaz-o în culori de acuarelă
Să nu mai vadă cerul înnegrit.

Fă din dragoste o masă mare
Cheamă-i pe flămânzi și la final
Să le spui apoi la fiecare
Că-n viață, dragostea, e felul principal.

Fă din dragoste o poezie
Recit-o celor ce se simt zdrobiți
Și printre versurile ei mai scrie
Că Domnul nu-i va lăsa părăsiți.

Fă din dragoste un far
Și-l vor vedea cei ce s-au rătăcit
Căci nici-o stea din sistemul solar
Ca dragostea nicicând n-a strălucit.

Fă din dragoste-o reformă
Să zguduie în tine tot ce-i rău
Căci nici-o altă forță nu transformă
Cum tranfsormă Dragostea lui Dumnezeu.