Dragostea Domnului

Dragostea Ta mi-ai dăruit-o
În clipa-n care m-ai făcut;
Când mi-ai dat chipul şi suflarea
Şi într-un pântec m-ai ţesut.

Dragostea Ta mi-a fost aproape
În anii-n care am crescut,
Căci m-ai ferit de multe rele,
Chiar dacă nu Te-am cunoscut.

Dragostea Ta mi-a fost alin
Când n-aveam sprijin şi-ajutor,
Dar Tu Te-ai îndurat de min’,
Ai fost un Părinte iubitor.

Prin dragostea Ta am primit
Belșug de binecuvântări;
Mi-ai dat tot ce-am avut nevoie,
Ba chiar mai mult: mii de-ndurări.

Dragostea Ta m-a copleşit
Când cu uimire am aflat
Că pentru mine ai murit
Pe Golgota crucificat.

Dragostea Ta m-a luminat
Când harul sfânt mi-ai dăruit
Şi m-ai făcut copilul Tău,
De Tată, Fiu şi Duh iubit.

Dragostea Ta m-a însoţit
În lucrarea Ta cea sfântă,
Mi-ai dat putere şi avânt
Să pot birui în luptă.

Dragostea Ta m-a ridicat
Când am alunecat pe cale;
Nu m-ai urât, ci m-ai iubit,
Mi-ai arătat a Ta splendoare.

Dragostea Ta îmi dă nădejde
Că voi ajunge-n Cer la Tine
Şi chiar de mai slăbesc pe cale,
Nu îmi fac griji, Tu ești cu mine.

Dragostea Ta mă va conduce
În Paradisul minunat,
Unde voi fi cu Tine-n glorie,
Prin Duhul Slavei transformat.