Dor de cer

În fiecare zi doresc să urc câte o treaptă,
Pe calea către cerul sfânt, pe calea-ngustă, dreaptă.
Da, mi-am propus să-naintez chiar de urcușu-i greu,
Și prin credință merg voios, m-ajută Dumnezeu.

Înaintez cu orice pas, privesc doar înainte,
Căci ținta mea e cerul sfânt, sunt plaiurile sfinte.
Aceasta îmi este dorința, e dorul cel mai mare,
De-a moșteni în cerul sfânt, locul plin de splendoare.

O, ce frumos va fi în cer... pe străzile de aur,
Acolo unde sunt comori, adevărat tezaur.
Sunt pietre scumpe de tot felul: iaspis, safir, topaz,
E veșnic zi, făclia-I Mielul, lacrimi nu sunt pe-obraz.

Acolo sus în cerul sfânt unde e veșnic viață,
Doresc la sfârșit să ajung, să-L văd pe Domnu-n față.
Asta doresc, să fiu curat în ziua aceea mare,
Să fiu chemat de-al meu Isus ce n-are asemănare.

În cartea vieții vreau să-mi fie scris și al meu nume,
Și siguranță vreau să am când voi pleca din lume,
M-aşteaptă un viitor frumos, o, Doamne, slavă Ție,
Cu Tine vreau pe-acest pământ și apoi în veșnicie.

Cât timp aici călătoresc vreau să ascult de Tine,
Să fiu supus, ascultător, în jur să fac doar bine.
Isus al meu Mântuitor, ajută-mă pe cale,
Cu Tine vreau să urc mai sus, spre piscurile Tale.
Amin!