Doamne, Tu ești Calea binecuvântată!

Doamne, Tu ești Calea binecuvântată,
Adevărul veșnic și preasfânt,
Viața nouă, sfântă și curată
Și prin toate Mâna Ta ne poartă
De la naștere și până la mormânt!

Când furtuna grea ne înconjoară,
Când ne ard durerile amar,
Când ne macină a încercării moară
Și zdrobiți ne plângem sub povară,
Alergăm la mila Ta în har!

Ne plecăm în rugă către Tine,
Vindecare, Tu poți să împarți,
Tu cunoști a inimii suspine,
Sufletul, dorințele divine
Și lumina ochilor curați!

Vino, Doamne, stai în casa noastră,
Fii cu noi în încercarea vieții,
Să privim întinderea albastră
Cu seninul înflorit în glastră
Mângâiați de Raza dimineții!

Poartă-ne smeriți pe calea dreaptă
Spre Limanul sfânt al bucuriei,
Să ne bucurăm și noi odată
În Cetatea cu rubini în poartă
Și lumini pe cerul veșniciei!

Vrem să împlinim a Ta voință
Cu credință, pace și iubire;
Știm că bucurii și suferință
Le primim cu buna Ta știință,
Și prin Tine toate-au împlinire!

Dă-ne, Doamne, liniște, răbdare
Cât vom mai trăi pe-acest pământ,
Și ca păsări albe, călătoare,
S-așteptăm cereasca Ta chemare
Cu privirea sus, la Cerul Sfânt!


Florești, Cluj