Divina-nțelepciune...

Înțelepciunea divină ne cheamă la ea
Multe iluminări din Cuvânt să ne dea
Să acceptăm invitația cu suflet deschis,
Să ascultăm, atenți, tot ce are de zis.

Cu-atâta claritate ne arată un drum
S-ajungem la zona cu comori și parfum
Să nu ne prăbușim în grota nepăsării,
Să nu trăim conform voii întâmplării.

Ne-nvață cum să depășim stări complicate
Și cum să aplicăm o prioritate
Conduce al nostru destin spre jertfa supremă,
Spre Fiul ucis să șteargă demonica schemă.

Cine vrea s-o obțină nici o șansă nu are
Căutând-o-n incinte fără sărbătoare
Ci-acolo să meargă unde se-aud osanale
Chiar de-s ‘nălțate din cele mai vechi catedrale.

Pătrunde-n ființă și-o conștientizează
Și, bine-nțeles, o-ndrumă spre legea de bază:
Să-L slujească pe Stăpân în orice-mprejurare
Adunând comori pentru lumea viitoare.

De ce milioane și milioane o resping?
Pentru că fireștile înclinații nu le sting
Iar lăuntrul e cucerit de lumea de-afară
Și nu pot să urce pe-a Cerului scară.

Nimic nu-i mai dulce decât a ei candoare
Mereu ne-alină cu-a ei îmbrățișare
Ne scoate din incinte cu grea încurcătură,
Ne spune s-aplicăm a harului măsură.

De câte ori ne-a salvat din dileme?
Nu putem spune; ne-ar lua multă vreme
La îndemnul ei e-ndepărtată furia
Să nu fie compromisă mărturia.

Doar sufletul predat poate s-o primească
Și-atunci o minune are loc - dumnezeiască
Lăuntrul e conectat cu Trinitatea
Și astfel se-mplinește demnitatea.

Te-mbrățișăm și noi, mărgăritar ceresc
Cu tine dorințele noastre nu se-ofilesc
Rămâi cu noi, rămâi fiică de-mpărat
Căci cu straiul împlinirilor ne-ai îmbrăcat.

George Cornici/ 17 Oct. 2020