Din părțile Dobrogei

1. Cine știe - și știi că știe - este omul înțelept,
pe acela îl ascultă căci te-nvață ce e drept.
Cine știe, dar nu știe că el știe - e-adormit,
pe acela te silește și-l trezește negreșit.
Cine nu știe, dar știe că nu știe, - e-un sărman,
caută să-l ajuți s-ajungă al științei drag liman.
Cine nu știe, și nu știe că nu știe - este-un prost.
Scapă-te de el căci veșnic va rămâne tot ce-a fost.

2. Unde merge țara, du-te
chiar dacă nu-ți place,
- un cocoș nu cântă
ziuă tot se face.

3. Fă-ți rost de-o vorbă bună și-o coajă pentru câini,
când deseori ai treabă să mergi pe la stăpâni.

4. Prietenii sunt ca grămada cea de pepeni când i-aduni,
în mulțimea lor adesea unul-doi de afli buni.

5. Nu lăsa cărarea veche pentru una de curând
- nu-ți lăsa pe-un vechi prieten pentru unul nou, nicicând.

6. Pentru corabie nu valul și nu furtuna-i răul mare,
atunci când bine e-nchegată și nici o crăpătură n-are,
spărturile-s primejdioase, căci de-are crăpături în ea
pe cea mai liniștită apă - ușor se poate scufunda.
- O, fiii mei, nu-n ura lumii,
nici în prigoane ori nevoi:
primejdia pierzării voastre, e-n dezbinarea dintre voi.

7. Nu-i vorbi de bogăția ta la omul cel lipsit
nici nu-ți spune fericirea unui om nefericit.

8. Cu cei mari arată-ți multa
și-ndelunga ta răbdare,
- unde-i culmea cea mai naltă
e și valea cea mai mare.

9. Omul care-i arde casa strigă cel mai tare-n sat
- deseori cel mai cu gură este cel mai vinovat.

10. Către părinți, iubiri sunt trei:
întâi: - să îngrijești de ei,
a doua: - a nu-i supăra
și cea de-a treia: - a-i răbda
- în orice stare ar fi ei
le ești dator aceste trei.

11. Cu ochii altora îți vezi defectele mai bine,
de-aceea nu disprețui ce alții spun de tine.

12. Cei de-aceeași meserie se urăsc și se bârfesc,
cei ce au virtuți asemeni, se stimează și iubesc.

13. Înțeleptul dă lumină pentru sute de-ani 'nainte,
prin ea slabul se-ntărește
și cel prost primește minte.

14. Cei luminați vorbesc de gânduri,
cei înțelepți de fapte sfinte
iar proștii numai de mâncare
- așa-i cunoști, după cuvinte.

15. Cine prea mult se îndoapă
stă ca peștii scoși din apă,
cine prea puțin mănâncă
sare ca un ied pe stâncă.

16. La omul cunoscut, virtutea i-o respectăm fiindcă-o știm
la omul care nu-l cunoaștem, îmbrăcămintea i-o cinstim.

17. Învățat e-cela care pe-alții-nvață cum să știe,
iar pe dânsul se învață cum să vrea și cum să fie.

18. Nu mă judeca pe strai
judecă-mă după grai,
- judecă-mă cine sunt
după faptă și cuvânt.

19. Când îl judeci pe cel tânăr, nu-l privi ca pe-un bătrân,
- după ce-a șters tinerețea, - vezi din fapte ce rămân.

20. Cine plânge înaintea unui crunt judecător,
varsă lacrima zadarnic: legea nu dă ajutor.

21. În tine fie-o lege care
doar altora să dea iertare
și-un drept judecător să stea
să-ți judece doar vina ta.

22. Ține cumpăna dreptății, drept, când ești judecător
altfel mulți o să-ți păteze viața ta cu vina lor.

23. Orișicând te lauzi singur, tu te ocărăști pe tine,
- vede-acela ce te-aude,
- și te judecă în sine.

24. Lauda de la vrăjmaș
la ai tăi te-arată laș,
lauda de la ai tăi
fie-ți cinste, spre cei răi.

25. Când e laudă prea multă,
rar va crede cine-ascultă.

26. Lacomul dorind s-apuce de oriunde al oricui,
pierde pân-la urmă totul - chiar și ce era al lui.

27. Lacomul - și azi și mâine,
pentru-o felie de pâine
ta va prinde ca pe-un câine.

28. Leneșul se sinucide putrezind cu lenea-n el,
toate relele vieții sunt în leneș și-n mișel.

29. Nicicând omul nestatornic n-o să-ți fie prieten bun,
- nu lega prietenie cu flecar și cu nebun
căci din prietenia asta vei rămâne negreșit
prea curând și prea cu multe rușinat și păgubit.

30. Câți ușor ți-ajung prieteni,
ți-ajung dușmani mai ușor,
- dacă fugi de prietenie
scapi de dușmănia lor.

31. Când te-nșeală mincinosul cunoscut de-ntregul sat,
singur tu porți toată vina, că-l știai, și te-ai lăsat.

32. Mincinoșii nu sunt proști,
- fugi de cel care-l cunoști.
Dacă te oprești cu el,
tot te-nșeală în vreun fel.

33. Unde nu este tăcerea, nici înțelepciunea nu-i,
ele-odată vin sau pleacă, la un om, în viața lui.

34. Cuvântul este frunză, tăcerea este rod,
- acel ce știe asta și-o ține, - nu-i nerod,
nerod e-acela care o știe dar n-o ține
căci el, cu gura-și sapă prăpastia sub sine.

35. Adevărul niciodată nimănuia rău nu face,
numai pe minciună nu vrea nicăieri s-o lase-n pace.

36. N-arăta gunoiul nici unui vecin
când la tine-n casă de gunoi e plin.

37. Dragostea de-nțelepciune
te pornește-n drumuri bune,
- lăcomia de avere
numa-n drumuri cu durere.

38. Fii alături cu-adevărul dacă vrei să fii cinstit,
căci el n-a lăsat pe nimeni, pân-la urmă înjosit.

39. Unește îndrăzneala cu bunul simț în viață
căci ele-s căi frumoase și gânduri bune-nvață.

40. Cinstea-n faptele mărunte
te arată om de frunte
și te va păzi mereu
de păcatul cel mai greu,
- ține-ți ca un țel de frunte
cinstea-n faptele mărunte.

41. Numai un om disciplinat
își face lucrul său curat,
dar omul cel neascultător
e-un rău pe capul tuturor.

42. Învățați-vă copiii să se-nvețe ei ce-i bine,
cea mai bună-nvățătură și-o dă omul, pentru sine.

43. În familie, e locul sfânt în care-i armonie
și iubire - cum în lume nu-i alt loc unde să fie.

44. Cuviința e frumoasă chiar și fără bunătate,
dar atunci când ea-i și bună, e mai scumpă decât toate.

45. Dă la timp și tot, aceea ce-ai făgăduit oricui,
cine își respectă vorba, își respectă fața lui.

46. Promisiunea împlinită, este-o datorie-a ta,
mai întâi spre tine însuți
- și apoi spre cel ce-o ia.

47. Cel flecar din obiceiul de-a distra pe cei flecari
spune-adeseori păcate și ocări din cele mari,
spune hule și minciună fără seamăn și măsură
cum n-ar trebui să poată nici un om rosti din gură.

48. Un flecar, distrând pe alții, poate-ajunge-a ruina
pe un om pe toată viața, - răspândind o vorbă rea.

49. Gesturile din afară, - să arate mai deplin
înțelesul dinăuntru al cuvântului senin.

50. Ceva, - orice om te-nvață
de-l asculți și de-l privești,
chiar și dacă, doar atâta: - cum nu-i bine să vorbești.

51. Luptă cu minciuna mică dacă vrei izbânda mare,
cine n-a-nfrânt pe cea slabă,
greu va-nfrînge-o pe cea tare.

52. Adevărul e lumină
și prostia - înnoptare,
cel ce umblă în lumină
fericită cale are.

53. Orice suflet ce din calea adevărului s-abate
dovedește-întâi prostie și pe urmă răutate.

54. Fără încetare-nvață
și din toate câte vezi,
- nu poți lumina pe alții dacă nu te luminezi.

55. Tot ce vine fără voie în viața ta trăind,
izvorăște din acelea ce le-ai săvârșit voind...

56. Tot ce ți se-ntâmplă-n viață,
rău sau bine, - negreșit,
sunt urmarea celor care
numai tu le-ai făptuit.

57. Stăruiește și învață tot ce-i bun și-adevărat,
prin voință vei ajunge la izbânzi ce n-ai visat.

58. Nu dori nimic în viață din ce-i rău și nepermis,
nici nu sparge uși ce legea sau Cuvântul Sfânt le-a-nchis,
nici lua cu nedreptate ce n-ai dreptul să primești,
- căci nu binecuvântarea, ci blestemul moștenești.

59. Ceri familiei iubire? -
Fii întâi tu iubitor!
- Tot ce vrei să-ți facă alții
mai întâi le fă tu lor.

60. Lenea nu-i numai rușine
ci-i și furt, căci se hrănește
dintr-o pâine pentru care
ea n-asudă, nici muncește.

61. Chiar când munca-ți face casa-mbelșugată
tu să duci în toate viața cumpătată.

62. Cumpătarea îți aduce casei mulțumire,
sănătății-ndestulare, vieții fericire...

63. Bârfitorul și năpârca să-i ferești oricine-ai fi,
căci aceștia oriunde pot mușca și otrăvi.

64. Buzele și conștiința să ți le păzești mai bine
- cel mai greu se spală pata de rugină și rușine.

65. Cine poate să-l bârfească
pe-altul către tine-aci
și pe tine către altul
mai ales, te va bârfi.

66. Spune numai adevărul despre orice om sau stare,
- chiar și micile-adevăruri au în ele-o cinste mare.

67. Unde-aprinde bârfitorul nu mai crește ce era,
- de bârfire și de șarpe, fugi în toată viața ta.

68. Nu te mânia o clipă,
ca să nu plângi o viață.
- Cumpătarea și tăcerea
cel mai greu și rar se-nvață.

69. Nu poate omul cumpătat
să fie prieten cu-un stricat,
iar dacă-i poate sta-ntr-un rând
se strică și el în curând.

70. Cinstea și cu Adevărul tot același lucru sunt,
Adevărul este cinste, cinstea-i Adevăr oricând.

71. Omul demn are curajul orișicând a fi cinstit
chiar când cinstea-l păgubește, tot de ea-i despăgubit,
la-ncercare, cu răbdare, el așteaptă-ncrezător
căci sfârșitu-i totdeauna: prețuirea tuturor.

72. Unde nu vezi adevărul și nici cinste, nici virtute,
toți sunt blestemați! - De-acolo, tu ia-ți tot ce ai și du-te
locuiește și-n pustie că tot îți va fi mai bine,
ca acolo unde-i totul necinstit în jur de tine!