Din ciclu ,,Vorbindu-i lui Iov“

Toți acei ce cred, să își trieze gândurile, să își purifice credința și să își măsoare cuvintele!
Chiar și unii neprihăniți ca Iov mai trebuie să învețe cine este Domnul Dumnezeu!

Omule ce ai zvâcniri de tâmplă și-nțelegi din viață, forma,
Știi tu dar, de ce și cum se-ntâmplă? Măsuratu-i-ai în pulsuri norma?

Ai cuprins în mâini, tu iarna, stavilă punând la ger în glie?
Ai putut a stinge larma din prăpad și vijelie? !

Ai păzit cu grijă somnul la semințe în hibernare...
Sau doar Eu ce Îmi spui tu, Domnul, le-am păstrat în buzunare? !

Ai tras oare, fir de iarbă, să încolțească, de urechi?
Ai pus flori pe ram, te întreabă, poamele, ciorchini, perechi? !

Tu le-ai dat gustul din sevă și culoare îmbietoare?
Toamna ți-a fost cumva elevă și-aveai sfat, spre învățare? !

Tu ai dat tonul la mierlă ca să cânte tril de rai?
Iar în scoică, e a ta perla? Tu ai pus noblețea în cai? !

Munților bătuți de ploi, tu le-ai dat piscuri mărețe?
La brăduți haina de soi și la mare, valurii crețe? !

Ai pictat la curcubee și la peșteri ai săpat?
Presărat-ai pe Lactee licurici de înnoptat? !

Cine în lume știe vântul la vulcan să-i miște lava?
Cine învârte în ax pământul, cine are veșnic slava? !

Ai gândit vreodată, suflet, câte au pe lume rost?
Sau doar crezi că-i un pamflet, uneori mai bun, mai prost? !

Ai avut vreun plan sau contribuție la vreun an, vreo zi, vreun ceas?
Crezi în big bang și evoluție sau doar Eu ți-am mai rămas?

Dacă vrei să știi, ascultă! Dacă vrei să poți, tu cere! ...
Dar e păcat o vorbă multă... și să vorbim fără-ncheiere.

Te căiește pentru spuse fără Orizont și știință...
Fă-le Domnului supuse. El e punct de referință!