Din câmpul cel cu stele

Din câmpul cel cu stele, din cerul cel cu crini,
iubirea mă privește cu mii de ochi divini,
și dulce mă sărută cu mii de buze moi,
Isuse, ce divin e când suntem numai noi!

Când visul mi-e aievea
și-aievea mi-este vis,
de ce nu pot sta-n Raiul pe unde sunt trimis?
când cerul meu e coruri din Nord și până-n Sud,
de ce nu știu în urmă, nimic din câte-aud?

De ce nu pot din toate minunile să țin,
ci pier în clipa-n care napoi din ele vin?
și ca un cor de păsări ce când te văd dispar
- așa-mi zburați deodată în clipa când tresar! ...

O, unde este Raiul în care-mi stați mereu
și când o să mă țineți să nu întorc nici eu,
din ce-mi veniți mai multe, mi-e tot mai dor și dor
de clipa când aievea n-ar fi să mai cobor...