Despre suferință

1. Ce aproape-i suferința de plăcerea vinovată...
- Totuși mulți nu văd aceasta
pân-ce-o află greu odată.
Care-i oare înțeleptul cu priceperea înaltă,
să nu umble după una
spre-a n-ajunge cealaltă?

2. Din a tale suferințe nalță-o jertfă spre iubire
căci atunci din suferință vei avea o răsplătire.

3. Crucile sunt pe morminte cum catargele pe mare,
semnul că sub ele-i pace, că acolo e scăpare.

4. Ne-ncetat se varsă lacrimi
și se fac morminte-n lume,
nu-i pe lume să nu treacă nici un loc
și nici un nume.
Nu-ți lega aici nădejdea ca de-o singură comoară,
- poate-oricine să se schimbe,
poate orice om să moară.

5. Suferința a dat lumii cele mai frumoase arte.
N-o urî,
ci caută-i taina
și du-i rostul mai departe.

6. Suferința-i totdeauna o durere trecătoare
dar în ea-i o doctorie spre eterna vindecare.

7. Cu iubire-avem oricare partea sa de cruce,
cu ea nimeni fără-o jertfă nu se poate duce,
dragostea întreagă numai toți o ducem bună,
fiecare-i doar o floare, - numai toți cunună.

8. Cel cu sufletul mai gingaș plânge cel mai mult
pe lume,
numai suferința-i aur,
celelalte toate-s spume.

9. În clipa-n care suferința atinge-un chip nimicitor
iar cei ce sufăr zac pe moarte,
- minunea vine-n ajutor,
să crezi în ea atunci cu toată puterea inimii -
să crezi!
- Când nu vezi mâna nimănuia,
a ei, fii sigur, ai s-o vezi!

10. Suferința este soarta omenirii pe pământ
și cei buni și cei răi sufăr, -
asta-i Voia Celui Sfânt.
Cum crezi tu ca să n-ai parte nici de cum în anii tăi
în vreun fel de suferința celor buni
sau celor răi?

11. Picioarele însângerate ce-au suferit pe-un drum spinos
se cade să le speli cu lacrimi
și să le-atingi cu gând pios.

12. Moartea e sfârșitul unor suferințe trecătoare
și adesea începutul altora mult mai amare.

13. Rana care nu se vede, este rana cea mai grea,
dacă nu poți cu iubire,
nici să nu te-atingi de ea.

14. Ce nu poți s-alini cu lacrimi
poți s-alini cu-o vorbă bună,
- numai inima să știe, pe-orice rană, cum s-o pună.

15. Natura femeiască e greu de înțeles...
De-aceea prea rar cântă - și sufere prea des.

16. Rătăcirea și căderea fiilor ieșiți din minți
grăbesc moartea și durerea - întristaților părinți.

17. Căile nenorocirii duc mereu către-ndreptare
dacă omul înțelege suferința ce rost are.

18. Împotriva dezmățării unui fiu nesocotit
nu mai are decât lacrimi un părinte-ncărunțit,
dar amar va arde-odată orice plâns ce l-a vărsat
un părinte - din durerea de la fiul dezmățat.

19. Puțini vin cu bucuria lor unde se cere
dar cu suferința strigă toți spre mângâiere.

20. Plângem uneori cu toții lâng-o suferință mare,
dar durerea ei rămâne, când a noastră-i trecătoare.

21. Mulți sunt gata să ofteze lângă cel în chinuire
dar durere-adânc simțită este numai în iubire.

22. Nu-i compătimi cu vorba făr-a-i ajuta, pe toți
cei ce trec prin suferință,
- dacă știi și dacă poți!

23. Când ai îndurat cu cinste multe suferinți și ani,
pot orice dușmani să vină - nu-ți mai pasă de dușmani.

24. Sufere, - de vrei lumină,
caută, - dacă vrei să ai,
luptă, - dacă vrei cununa
- iar de vrei ruină, - stai!

25. E ușor întotdeauna celui care-i sănătos
să dea sfaturi celui bolnav, care stă și zace jos,
e mai greu să-i faci un bine,
să-l ajuți pe cel căzut,
să-i aduci ca Bunul Doctor, ajutorul priceput.

26. Dacă cele pătimite te învață ascultarea
atunci binecuvântează suferința și-ntristarea.

27. Cine nu vrea să asculte sfaturile nimănui
o s-asculte de nevoie sfatul suferinței lui.

28. Este pe pământ o lege:
- suferind poți înțelege.
Cel care n-a suferit,
n-a-nțeles pe cel zdrobit.