Despre necaz

1. Numai la necaz se vede firea care-n om s-ascunde,
când e omu-n fericire sufletul nu-i poți pătrunde.

2. Când n-ai miez mănânci și coajă,
când n-ai cal mergi și pe jos,
- bună școală e nevoia,
totdeauna-i de folos.

3. La o sete mare-i bună orice apă,
prieten ți-e acela ce-n necaz te scapă.

4. Până cazi odată-n apă nu-nveți uneori să-noți,
- când ajungi la strâmtorare, faci ce nici gândeai că poți.

5. La orice greutate-a vieții să cauți puteri a ține piept:
- pentru ispita judecății să cauți mijlocul de-a fi drept,
- pentru ispita frumuseții să cauți al înfrânării scut,
- pentru durerea grea - răbdarea,
- pentru necaz - curaj tăcut,
- pentru-ndoială - hotărârea
- și pentru toate, ce-i frumos,
așa vei strânge totdeauna un bun și-adevărat folos.

6. Numai când te-apucă ploaia vezi mantaua cât plătește,
numai la necaz vezi prețul celui ce te-adăpostește.

7. Nu oricând, pe scurtătură ajungi mai curând acasă,
deseori pe calea scurtă cazi în balta noroioasă,
- nu oricând e bună graba și la orice hotărâre
deseori prea mare grabă în necaz o să te vâre.

8. Când își vede casa-n vale nu-l chema pe om în car
- după ce-a trecut necazul, ajutorul e-n zadar.

9. Cu pomana cea de mâine nu-ți astâmperi foamea azi,
nici cu vorba nu se-ajută,
ci cu fapta - la necaz.

10. Lipsa-i mai întotdeauna dăscălița cea mai bună,
dacă munca o ascultă,
dacă cinstea o îndrumă.