Despre iertare

1. Fiul meu, a-tale zile câte-n lume vei avea,
fericite-ar fi, din ceruri, sfatul de-mi vei asculta
și-mpotriva nimănuia mâna nu-ți vei ridica
pentru a te răzbuna.
El nu-l prețuiește pe-acela care-ar ști lovi mai bine,
ci pe-acel ce-ar ști ierta.

2. Omul cel cu suflet mare uită pururea și iartă,
numai cel mișel la suflet se răzbună și se ceartă.

3. Nu te rușina când ierți,
rușină-te când te cerți,
căci așa cum te-ai rugat:
precum ierți vei fi iertat.

4. Fiica mea, slăvește pururi Taina cea măreață-n care
peste-a lumii fărdelege Dragostea a scris iertare -
Jertfa, Suferința, Moartea și Puterea Minunată
care-a lumii fărdelege a spălat-o și-a șters toată,
și-a făcut din noi, din bieții robi sortiți pentru pieire,
fii ai Slavei ce primi-vor cerurile moștenire.

5. Pentru rău să nu-ntorci rău
pururi te ferește,
lasă-ntoarcă Cel Curat,
căci El nu greșește.

6. Dacă poți ierta, iubite, porți în tine suflet mare -
numai sufletele-alese ca să ierte pot fi-n stare.

7. Ura, fiica mea, de nimeni nu lăsa să te despartă;
caută totdeauna pacea, iar ca s-o găsești, tu iartă.

8. Nu ținea cu nimeni ceartă:
de ai vină, sau de n-ai, iartă.

9. Nu ținea la cinstea lumii și la slava ei deșartă:
pe dușman sau pe prieten din tot sufletul îl iartă.

10. Nu te supăra pe cel rău niciodată, ori de câte
ori îl vei vedea-mplinindu-și planurile lui urâte,
nici când vei vedea că-n toate izbutește la tot pasul -
Sus e Cel din Cer și-l vede și-i aduce și lui ceasul.

11. Nu te răzbuna pe-acela care-ți face nedreptate,
nici când îți răpește dreptul, ori cu pietre-o să te-mproaște:
lasă tu să Se răzbune Cel de Sus, căci El când bate
se cunoaște.

12. Jertfa Dragostei e Taina, Prețul fără preț prin care
orice păcătos ce-ntoarce află veșnica iertare.

13. Cel cuminte se arată
printr-o aspră judecată -
pentru sine viața toată,
pentru altul niciodată.

14. Cea mai mare răzbunare
e să-ți ierți vrăjmașul tău,
astfel el va recunoaște că ești bun și el e rău.

15. De lovești, tu simți o clipă satisfacția deșartă;
dacă ierți, pe viața toată vei fi fericit - deci iartă.

16. Dacă vei voi vreodată
să-ți răzbuni pe-ai tăi vrăjmași,
stăpânește-te, mâniei frâul slobod să nu-l lași;
Stai întâi, gândește bine înainte de-a lovi:
dacă vei porni prea grabnic, prea târziu te vei opri.

17. Nimeni nu e bun ca Cerul, nici milos, din câți trăiesc,
dar nici el nu iartă celor care nu se pocăiesc.
Deci de vrei și tu vreodată pe deplin să fii iertat,
ți se cere o deplină pocăință de păcat.

18. Până când mereu pe alții aruncăm a noastră vină,
noi n-ajungem la iertarea și la pacea cea deplină.

19. Să poți ierta, întâi se cere să poți iubi în viața ta;
ușor dai celor dragi iertare,
dar celorlalți n-o dai așa.

20. Datoriile iubirii să te facă a-l ierta
și pe cel ce curăția nu-ți permite-a-l aproba:
dragostea nu se-ntinează când se-atinge de-un lepros -
de ești sfânt, poți sta alături și de cel mai păcătos.

21. Nu-i alt semn s-arate-n lume
că un suflet este mare
decât semnul bunătății
ce s-arată prin iertare.

22. Prieteni buni sau prieteni răi
nu-i știi pe senine căi -
se văd numai prin furtuni
care-s răi și care-s buni.

23. Omul cel cu voie bună rar e binevoitor,
după cum și mulțumitul rar e și mulțumitor,
după cum și omul mare rar e și mărinimos -
numai cine le-are-acestea are-un caracter frumos.

24. Fiii cerului-s în lume apăsați, nu-apăsători...
Ei sunt prigoniți de alții, însă nu-s prigonitori,
ei sunt salvatori ai lumii, nu dărâmători ai ei,
căci iertarea și iubirea sunt a-vieții lor temei.

25. Credincios e omul care nu se bucură de rău,
nici de moartea celui care
este-un vechi dușman al său.

26. Primul pas bine-nceput:
jumătate drum făcut;
primul pas către-mpăcare
este-o vorbă de iertare.

27. Când domnesc răzbunătorii, multe vieți se nimicesc;
când se 'nalță bunătatea, multe inimi înfloresc.

28. Gândul de iertare este raza soarelui slăvit;
binecuvântat e-acela ce-l împarte fericit.