Despre frumusețe

1. Tot cuvintele frumoase
și tot oamenii cinstiți
sunt cele mai prețuite
și sunt cei mai prețuiți...
Chiar când trece peste-acestea timpul lung
și nemilos,
strălucirea lor nu piere,
ci s-arată mai frumos.

2. Binele-l despăgubește pe sărac cu-nțelepciune,
pe cel fără frumusețe prin virtuți și gânduri bune,
pe cel fără libertate printr-o liniște cerească -
și-astfel nu-i pe lume lipsă ca să n-o despăgubească.

3. Ah, cât de ușor se lasă inima încredințată
de cuvintele iubirii ce le-ascultă fermecată!

4. Frumusețea cea trupească este-un dar din cele rare,
dar din cele mai cu grijuri și mai nefolositoare!

5. Cunoștința și credința nu se luptă între ele,
ci se înfrumusețează ca și cerul cu-a lui stele:
una fără cealaltă sufere și rătăcește -
numai când merg împreună calea noastră strălucește.

6. A nu judeca pe nimeni,
a ierta pe orice ins,
a te înfrâna întruna,
a feri ce nu-i de-atins,
a munci fără a cere,
a cinsti tot ce-i frumos,
a-i privi pe toți iubindu-i -
asta-nseamnă credincios.

7. Credinciosul e ca ceasul:
cu tot ce-i ascuns în el
va lucra ca să arate în afar-un singur țel -
va lucra ca să arate în afară credincios
Țelul Ultim, ce conduce mersul tuturor frumos.

8. Și-n Frumos e Adevărul
și-Adevărul e-n Frumos -
aste două adevăruri strălucesc mai luminos.

9. Dacă dăm atâta cinste unui descoperitor,
câtă oare se cuvine Unicului Creator?
Când ne luminăm atâta de ceva descoperit,
cât să ne mirăm de-Acela
care-acestea le-a-ntocmit!

10. Orice taină dezvelită, orice greu înlăturat
ni-L arată pe Acela Veșnic Sfânt și Minunat,
ne arată-nțelepciunea care-acestea, întocmind,
le-a descoperit doar fața,
ca noi să le-aflăm muncind.

11. Înțelepții sunt aceia care-și pot păstra curat
frumusețea-nțelepciunii din tot ce-i adevărat;
inima neprihănită de copil e semnul sfânt
după care se cunoaște frumusețea pe pământ.

12. Plugu-i pasărea ce cântă primăvara mai frumos -
după el întreaga lume strânge pâine și folos.

13. Mai ușoară e povara care-o ducem cu plăcere -
frumusețea și iubirea agurida o fac miere.

14. După munca cea mai grea
ai o cină mai gustoasă -
după lumea asta rea
- cealaltă-n veci frumoasă.

15. Nu-ți sfârși urât lucrarea care-ai început frumos -
fie-ți luminos sfârșitul început tot luminos.

16. Nu-i de-ajuns să lauzi omul cel cinstit și priceput -
trebuie să faci ca dânsul tot ce vezi și vrei făcut.

17. Buna-nvățătură este ca soția cea frumoasă -
ți-este drag să fii cu dânsa
și pe stradă și acasă.

18. Frumusețea-adevărată e atunci când poți vedea
un obraz negrit de muncă și cinstit mereu de ea,
și o inimă albită de al faptei bune dar -
o asemenea frumsețe este cel mai mare har.

19. Fii purtat mereu de-ndemnul
dragostei pentru frumos -
pururea urând păcatul să-l iubești pe păcătos.

20. Orișice minune sfântă ce-o vedem e ca un nor
după care se ascunde Tatăl nostru iubitor.
Fericit acel cu ochii minții lui deschiși voios -
el în orișice minune va vedea pe Cel Frumos.