Despre desăvârșire

1. Fiii mei, desăvârșirea e-nălțimea sfântă care
îți aduce fericirii nemaitulburata stare,
când, scăpat și de povară și de-a răului putere,
umbli numai prin credință, nu mai umbli prin vedere.

2. Rob fiind neprihănirii trăiești pururea-n lumină,
în Credință, în Nădejde și în Dragoste deplină;
și, crescând în roada sfântă din mai bine în mai bine,
tot mai deslușit se vede Chipul Celui Sfânt în tine.

3. Precum cerul fără neguri e senin și e curat,
astfel Cinstea curățește pururi sufletul iertat,
de primește și păzește tot ce-i bun și-adevărat.

4. Ca oglinda ce răsfrânge fața soarelui, la fel,
dacă noi L-avem în suflet, Îl vom arăta pe El.

5. Fiica mea, cu cât pe scara umilinței urci mai sus,
cu atâta învăța-vei să-L cunoști pe Cel nespus;
iar cu cât Îl vei cunoaște mai adânc pe El, cu-atât
vei primi desăvârșirea ce din El a izvorât,
vei primi din strălucirea care-mbracă Fața Sa -
și-atunci lumea o să vadă ceva sfânt în viața ta.

6. Când durerea sau iubirea sufletul ți-l chinuiește,
bucură-te: suferința curățește și sfințește.

7. Cel ce moare pentru alții va trăi pe veșnicie;
fiindcă s-a uitat pe sine, el uitat n-o să mai fie.

8. Fiul meu, prin rugăciune,
prin a Cărților citire
și prin fapta celor bune
caută viață de sfințire.

9. În frumsețe și-n lumină duhul tău să se păzească,
ca pe-ntreaga ta ființă Chipul Sfânt să strălucească.

10. Calea ascultării sfinte te va face mai lumină
și vei fi-un îndemn ca alții către dragoste să vină.

11. Potrivit cu adevărul, doar atunci vorbești tu bine:
când de tine spui ca de-alții, iar de alții ca de tine.

12. Fiii mei, să știți că gândul ce sfințenia iubește
poate sta doar într-un suflet ce spre-aceasta se silește,
năzuind desăvârșirea, starea 'naltă și slăvită
unde nu mai stăpînește vreun păcat sau vreo ispită.

13. Nu fericirea-i ținta vieții,
ci ținta e desăvârșirea,
că numai în desăvârșire
va fi deplină fericirea.

14. Voi rugați mereu Iubirea ca-n lumină și-n sfințire
să v-ajute să ajungeți starea de desăvârșire.

15. Cât îți bate viața-n piept,
nu fii lacom, nici nedrept,
căci cel rău deodată-i frânt
ca un pom trântit de vânt;
tu, ducând un trai curat,
fii un om adevărat.

16. Cât e omul pe pământ, viața-i doar pe jumătate,
sufletul purtând mereu trupul ca pe-o greutate;
după despărțirea lor este viața-adevărată,
slobod sufletul scăpând de povara grea purtată.

17. Împrăștie lumina chiar de-i furtună mare:
Cuvântul n-are lanțuri, nici sufletul hotare;
batjocura-i arvuna cununii viitoare.

18. Fiul meu, dacă-ți dai seama cât de mare lucru-i viața,
ce răspundere-i aceasta - îmi vei asculta povața:
dă-ți silința pân-la moarte să duci viața luminoasă,
să fii altora o pildă fericită și frumoasă.

19. Dacă ești lumină - arde!
Chiar de ești disprețuit,
mâine o să se cunoască ce-ai fost astăzi negreșit.
Lumea nu te vede-adesea câtă vreme ești în ea;
iată: și pe Domnul astfel L-a aflat - când nu era...

20. Ostenind să tot răsufle aerul din lume, greu,
a ta inimă dorește aerul ceresc, mereu;
când îl simte al tău suflet, cât de fericit petreci!
Fugi de ce e rău, fă bine și-l vei respira în veci!

21. Când ți-e inima legată, ai fi liber și nu poți;
doar când nu iubești pe nimeni ai să-i poți iubi pe toți.

22. Fiii mei, trăiți Cuvântul, nu numai să-L predicați,
altfel ce zidiți c-o mână cu cealaltă dărâmați;
cei care trăiesc cu fapta ceea ce cu gura spun
vor zidi cu amândouă și vor face lucru bun.

23. Prețuiește lupta celui stăpânit de pofte rele,
ce se străduie, sărmanul, să se lepede de ele;
lupta lui mai grea-i ca mersul dreptului ce stă-n lumină:
viața unuia-i furtună, iar a celuilalt senină.

24. Cât de nedesăvârșite-s toate legile-omenești,
pe lângă desăvârșirea legilor celor cerești:
cele omenești sunt numai pedepsiri și-amenințări -
Legile Cerești sunt numai răsplătiri și îndrumări.

25. Fericit e-acela care poate-n viață renunța
la un drept al său când asta e-n folosul altuia.

26. Muritor în noi e numai ceea ce e pământesc;
noi simțim în noi adesea gânduri ce ne dovedesc
că sunt în ființa noastră părți ce nu îmbătrânesc,
și trăiri ce-n lumea asta cu viața nu sfârșesc.

27. Ești om demn
când orice faptă ești atent s-o faci așa,
ca ceva să fie-n lume mai frumos și bun prin ea.

28. Viața ta să fie-asemeni ca o punte fericită
între două lumi, cu-o dulce tinerețe nesfârșită.