Despre dărnicie

1. Ai avere? Dăruiește
tot ce lipsei prisosește;
moartea după tine scurmă
și-n zadar vei plânge-n urmă.

2. Cu necaz se strânge-averea
și cu mult necaz se ține.
Vai de-acela ce, având-o, nu o folosește bine -
ajutând pe cei în lipsă, dăruind lucrării sfinte;
numai cine face astfel se arată om cuminte.

3. Binele curat e-acela care-ți dă, când ai făcut,
pacea conștiinței tale, liniștea de netemut.

4. Ce răsplată-i să faci bine
unui suflet blând și bun?
Merit este-a face bine
unui rău și-unui nebun.

5. Cel ce știe să lucreze chiar și cu un dar mai mic,
e mai bun ca înzestratul care n-a lucrat nimic.
Mare lucru-i dărnicia, căci ea face pe-un sărac
mai de preț ca toți bogații care nici un dar nu fac.

6. Să nu iei napoi cu mâna cea cu care-ai dăruit,
ca să nu-ți pierzi răsplătirea Celui care dă-nmiit.

7. Tot ce vrei să dai la alții,
dă cu drag
și dă curat:
doar atunci o să le fie de-un folos adevărat.

8. Binefacerea unește sufletul cu tot ce-i Sus.
Ai mereu un suflet darnic - și ești fericit nespus.

9. Acel ce dă cu mână largă
va fi-ascultat în rugăciune,
dar gol se-ntoarce de la Ceruri
acel ce-i gol de fapte bune.

10. N-ai să scoți nimic din nimeni,
dacă mai întâi nu-i dai:
numai ce jertfești rodește și pe lume, și în rai.

11. Adesea, cel ce face darul e neștiut, ori ne-nsemnat,
dar chipul Dărniciei poartă un nimb
atât de minunat!

12. Chiar și darul cel mai simplu te arată-un om ales;
cine seamănă prin milă, va avea slăvit cules.

13. Mai bine dă-i la timp cui cere -
chiar dacă-i dai și mai puțin.
Nu aștepta să-i dai când are -
dă-i când e gol, nu când e plin!

14. Cât de mare-i fapta bună, ea se pierde - lăudată;
cât de mică-i dărnicia în ascuns - e minunată!

15. Dărnicia către-orfanii și lipsiții din norod
are cea mai mare plată - și cel mai puternic rod.

16. Chiar și cel ce duce lipsă trebuie și el să facă
dărnicie către-un altul dintr-o stare mai săracă.

17. Cei ce caută slava lumii și doresc a fi priviți,
dăruiesc din furătură,
miluiesc din bani răpiți.

18. Dărnicia este-n lume lucru foarte greu și rar;
căci ea cere s-ai o mare dragoste și-un mare har,
și o milă tot asemeni de-al aproapelui amar -
iar în lumea lăcomiei asta-i foarte greu și rar.

19. Felul cum ai dat e-adesea mai de preț ca darul dat:
dă așa să nu se simtă nimenea îndatorat!

20. Pierdut-ai pe vecie tot ce ai cheltuit,
și altora lăsa-vei tot ce-ai agonisit;
al tău rămâne veșnic doar ce ai dăruit!

21. În dărnicie, frumusețea e și în ce tu dăruiești,
dar mai ales e-n acel zâmbet cu care darul l-însoțești.

22. Nu risipi nimic nicicând - și lipsă nu vei duce.
Fii darnic - și ulciorul tău nu are să se-usuce.

23. Tu cu grijă te socoate
în cămară s-ai de toate,
ca, având inima bună și-având casa încărcată,
să nu plece-o mână goală de la tine niciodată.

24. Doar atâta strângi și ai,
cât împarți acum și dai;
doar atâta ai pe drum,
cât împarți și dai acum.