Despre curăție

1. Fiul meu, în gând și-n faptă fii de-a pururea curat,
ca să dormi mereu pe perna cugetului împăcat;
că nu-i bogăție-n lume, nici comori să fie-așa
ca un cuget ce nu mustră pentru nici o faptă rea.

2. Poartă pururi curăția în adâncul tău subtil;
fii mereu bătrân la faptă, iar la rele fii copil.

3. Fiica mea, a-tale zile pururea aminte-ți fie:
curăția sufletească-i cea mai mare avuție.
Totdeauna - și la bine și când te-ar lovi năpasta -
cumpănește-te să nu pierzi niciodată-averea asta,
că nici patul unui rege nu dă pacea minunată
care-o dă înseninarea cugetului fără pată.

4. Neprihănirea-i ca și ochiul: chiar cea mai mică murdărie
îi face rău și-i întinează a ei frumoasă curăție.

5. Fiul meu, păzește-ți pururi ochiul tău în curăție:
rău la nimeni să nu vadă, nici s-arate, nici să știe.
Mai ales pe cei ce viața ți le-a dat, ca să te-nvețe,
să-i privești cu cinste, cu respect și frumusețe.

6. Limpezi când avea-vei ochii,
limpede-or putea să vadă
și-al tău suflet niciodată la osândă n-o să cadă.

7. Multe-auzi - puține-ascultă,
multe vezi - puțin păstrează.
Multe-ți întinează ochiul,
dar puține-l luminează.

8. Trupul tău e templul sacru unde Cerul locuiește.
Dacă vrei să stea în tine, tu-n lumină te păzește.

9. Dacă sufletul curat ți-e
dacă duhul ți-e curat,
grijă ai ca-n curăție
și-al tău trup a fi păstrat.

10. Fiica mea, păstrează-ți pururi vasul trupului curat,
ca să nu ți-l întineze nici o pată sau păcat;
doar un trup curat e vasul cel de preț și cel sfințit
care poartă în lumină sufletul neprihănit.
Pentru asta cere pururi Duhului sfințirea Sa -
darul Său cel bun și mare cu plăcere ți-o va da.

11. Ce-i curat e totdeauna și frumos și minunat.
Tot ce e urât nu-i vrednic niciodată de-admirat.
Fericit cel ce frumosul îl lucrează-n fel sfințit:
pasul lui întotdeauna e-admirat și prețuit.

12. Dacă vrei să-ndrepți de astăzi
viața ta pe-un drum frumos,
peste câțiva ani avea-vei un trecut străluminos,
plin de amintiri curate, plin de bucurii cerești,
peste care cu plăcere, fericit, ai să privești.

13. Oamenii cei mari adesea întinează ce ating,
curățiți sunt numai cei ce, de-Adevăr învinși, înving.

14. Suferința ce pe lume altuia-i pricinuiești,
ta va urmări ca umbra ori pe unde-ai să trăiești.

15. Fiul meu, în toată viața ta să cauți să umbli-așa
să nu sufere pe lume nimeni de pe urma ta.

16. Palmele ce-ai dat la alții, sângele ce l-ai vărsat,
nedreptatea ce-ai făcut-o vreunui om nevinovat,
faptele de lăcomie, de minciună - orice rău -
apăsa-vor greu și veșnic sufletul și gândul tău.

17. Îngrozește-te de plata faptelor la vremea lor
și-ngrijește-te din vreme cum să-ți fie mai ușor.

18. Aurul în foc se cearcă, și-n ispite cel curat,
numai astfel se alege ce e bun din ce-i stricat.
Dacă n-ar fi încercarea, cum s-ar dovedi altfel
că e aur într-un suflet sau că e gunoi în el?

19. Dac-ai fi
ce-ar trebui,
ce-ai dori
s-ar împlini.

20. Precum focul nu stă-n apă ci se stinge biruit,
nici dorința rea nu poate sta-ntr-un suflet curățit.

21. Precum mâncăm și bem în viață,
precum vedem și auzim,
așa suntem datori dreptatea
și curăția s-o trăim.

22. Numai Curăția poate Adevărul să-l pătrundă,
numai ochiul ei pătrunde adâncimea lui profundă.

23. Toți cei ce iubesc păcatul și trăiesc necurăția,
de-Adevăr îi depărtează neascultarea și trufia.

24. Sufletul să țină frâul, trupul trebuie s-asculte -
numai astfel ocoli-vei cursele pierzării multe.
Dacă sufletul nu-i tare să-și supună trupu-n toate,
vei cădea așa că nimeni n-o să te mai poată scoate.

25. Fiica mea, privește totul,
însă nu vedea nicicând
decât ce-i curat din toate
pentru inimă și gând.

26. Amintirile-s comoară albă pentru negre zile.
Cum se mângâie cu ele omul, depănându-și-le!
Fericit acel ce umblă numai pe cărări frumoase;
el își scrie-n Cartea Vieții numai pagini luminoase.

27. Cei cu inimi necurate n-află Adevărul sfânt,
nici în Cer Împărăția-I de n-o caută pe pământ -
când chemarea Lui răsună încă și-astăzi pe-orice drum,
n-o să-L afle nici în Ceruri cei ce nu-L găsesc acum.

28. Mai plăcută e mireasma unui nume prețuit,
decât tot parfumul lumii pus pe chipul necinstit.

29. Fericit e omul care e curat, chiar de-i lipsit,
că nici lipsa grea nu-l face să ajungă necinstit.

30. Sufletul e ca fântâna: ține în adâncul său
tot ce a primit acolo, fie bine, fie rău.
Dacă vrei să ai curată apa din fântâna ta,
numai ce-i curat primește, ce-i rău nu primi în ea.

31. Fiica mea, învață bine curăția să-ți păstrezi:
de obraznica privire și dorințele drăcești,
blândă, însă hotărâtă - să răspunzi cuviincios;
curajoasă pân-la moarte să rămâi, cu chip frumos.

32. Pe pământ virtutea însăși
lupte ca să se păzească;
nimenea ca ea nu poate de păcate s-o ferească.
Dacă e mereu nevoie tu s-o aperi să nu cază,
o asemenea virtute nici nu merită o pază.

33. Orișicât ar fi de lungă și plăcută o ispită,
tu te luptă ca virtutea să nu-ți fie biruită,
căci puțini pot să reziste la asemenea ispite.
Dar ce scumpă-i biruința și cununa ce-o promite!

34. N-asculta de vreo ispită care-ți cere curăția.
Apără-ți neprihănirea, scapă-ți nevinovăția,
fugi de brațele ispitei, fugi chiar dacă te sfâșie;
dup-o clipă poate este prea târziu, pe veșnicie.

35. De nu dormi adânc, tu noaptea
mai cu grijă priveghează;
marile ispite noaptea mai ales te cercetează,
căci atunci mai tare-i firea și vrăjmașul e mai tare:
doi dușmani la fel de crânceni,
iar tu-n cea mai slabă stare...

36. Cugetă adânc la Cinste câtă vreme mintea-i trează;
numele curat și vrednic ți-este cea mai sfântă pază.

37. Când ții piept cu bărbăție la ispită și durere,
poți privi în tine însuți cu curaj și cu plăcere.

38. Cunoștința ta curată ți-e putere și hodină:
chiar pe cea mai grea cărare mergi cu liniște deplină.

39. Cine-n sfinte căi pășește
ușor moare, greu trăiește.
Cine umblă-n căi murdare
ușor umblă - dar greu moare.

40. Cea mai moale pernă-n lume este cugetul curat;
numai cel ce și-l păstrează este binecuvântat.

41. Cel mai ușor de amăgit e-o inimă curată,
căci ea nu bănuiește rău pe nimeni niciodată.
De aceea cel mai blestemat
și răul cel mai mare,
e-acel ce-nșeală omul bun
și fața-ncrezătoare.

42. Sufletul în anii fragezi, nu înșală - că-i curat;
să înșele-nvață omul după cel dintâi păcat.

43. Cea mai scumpă frumusețe e-năuntru cine-o are.
Numai ochi să vadă asta
prea puțini sunt azi în stare.

44. Strălucirea dinăuntru luminează fața cui
are pe-al Desăvârșirii Soare-n conștiința lui.

45. Sfințenia-i mai mult în cele din inimă
decât de-afară,
dar fără ea nici o sămânță cu rod curat n-o să răsară.

46. Împotriva soartei grele nici un zid nu-i, în afară:
numai zidul dinăuntru apără și înconjoară.

47. Doar cel vrednic de rușine va rămâne rușinat -
cel ce umblă-n curăție va ieși mereu curat.

48. Dacă nu cazi, n-ai nevoie să te scoli și să te speli -
dacă n-ai greșit, nu-i cazul să te mustri de greșeli.

49. Cel cu haina mai subțire cheamă soarele mai tare -
cei cu inimi mai curate plâng mai greu după iertare.

50. Când a înflorit grădina - și albinele s-arată;
și virtuțile-s acolo unde-i inima curată.

51. Prin mijloace necurate n-ai să strângi un scop curat,
nici pomană răsplătită n-ai să vezi
din grâu furat.

52. Nu e greu să-ți cureți casa -
e greu s-o păstrezi curată;
curățenia e mama sănătății - înc-o dată!

53. Munca și economia sunt virtuți -
dar lângă ele
omul trebuie să aibă curăție-n toate cele.

54. Dacă-n fața casei sale face orice om, curat,
peste-un ceas ar fi tot satul ca oglinda măturat.