Despre cumpătare (II)

1. Nu sunt vremile sub oameni,
ci ei - bieții - sunt sub ele.
Unele pot fi și bune,
altele pot fi și rele;
multe pot fi și ușoare,
dar mai multe pot fi grele.

2. Zece baieri s-ai la pungă:
astfel banul face strungă.
Cine-i prea cheltuitor
e datornic tuturor.

3. Orice minune-i de trei zile,
căci după-aceea s-a-nvechit.
Nu judeca nimica-n pripă, așteaptă pân-s-a liniștit.

4. Vai și amar de om atunci
când dă boii buni pe junci
și vacile pe juninci și cizmele pe opinci.

5. Fericit acel ce nu-i
spin în ochii nimănui,
și din cauza cui cu greu
nu plâng ochi spre Dumnezeu.

6. Cine-n vremea avuției nu gândește la păstrare
va ajunge ori să ceară, ori să fure-n strâmtorare.

7. Pe fereastra cea străină nu te poți uita când vreai -
până nu-ți poți face singur - mulțumește-te cum ai.

8. Dacă stai la altu-n casă sau la masa-i ospătezi,
ia ce-ți dă și mulțumește oricât iei și oricum șezi.
Doar atunci mănânci ce-ți place
când poți tu să-ți faci și pui;
ca în casa ta de bine nu poți sta-ntr-a nimănui.

9. Caută să ai totdeauna două chei pe-o-încuietoare
două vorbe pregătite, când vei fi la strâmtorare,
două căi întotdeauna ca să poți ieși din baltă:
dac-o scapi sau pierzi pe una, s-o mai ai pe cealaltă.

10. Multe din ce nu faci astăzi
n-ai să le poți face mâine.
Nu lăsa prileju-acesta,
căci lăsat în veci rămâne.

11. N-a fost nimeni niciodată chiar pe-al tuturora plac:
chiar pe placul tuturora n-ai să poți să faci în veac.
Fă cât poți de bine totul, ca să placi la Cel Curat,
astfel vei avea oriunde cugetul tău împăcat.

12. Nu vorbi de-a ta avere către-un suflet amărât,
nici să râzi când alții sufăr -
ăsta este-un fapt urât.
Ci ajută-l pe săracul și va știi că ești bogat;
și suspină cu zdrobitul - de ești om adevărat.

13. Omul cel nebun e-acela care-și pierde-al vieții dar
și se află-abia când totul e trecut și e-n zadar.

14. Ce dorință de avere poate-avea-nțeleptul az’
când e-așa de scurtă viața și cu-atât de mult necaz?
Ce dorință de sfințire poate-avea un om nebun
când el crede că stomacul este tot ce are bun?

15. Unii spun că rău e banul,
alții spun că banu-i bun;
totul e că cine-l are e-nțelept sau e nebun:
căci dacă-i la cel cuminte, banu-i binecuvântat;
dacă-i la nebun, desigur, banul este blestemat.

16. Nimic nu seamănă mai bine
cu un nebun și un turbat,
decât acela ce lucrează
și umblă
și vorbește beat.

17. O, Dumnezeule, cum poate un om, cu voia lui, să fie
în stare-a se preface câine și porc
și demon - prin beție!

18. Bunul simț e ca un aur prețios și minunat,
dar de prea puțini se vede cunoscut și adunat.

19. Bunul simț e rar în lume
și întruna se ascunde;
nu îl afli unde-l cauți,
ci îl afli te miri unde;
te-ntristezi când vezi că nu e
unde-ar trebui să fie -
dar pe lume tot mai rară este-această bogăție.

20. Pe cel cu bun simț de îndată îl cunoști,
cum l-ai văzut,
cum la fel, dintr-o privire,
vezi și cine-i prost crescut.

21. Ce nenorocit e-acela cărui i se dă avere
însă el o folosește spre păcat și spre durere,
dar ce fericit e-acela care știe, cât o are,
a o folosi spre bine pentru viața viitoare.

22. Cumpătarea se arată chiar de la gunoi - să știi -
dacă scoți folos dintr-însul,
sau se duce pe pustii.
Omul cumpătat se știe folosi de orice cui:
n-aruncă nimic ce poate prinde bine oarecui.

23. Tare-i firea păcătoasă,
slab e omul muritor.
Nu te socoti prea tare, ca să nu cazi prea ușor,
ci privește orice lucru și din față și din dos;
și la mijloc te așează, nici prea sus
- dar nici prea jos.

24. Poți fugi numai atâta cât picioarele te-ajută,
poți zbura numai atâta cât ți-e mintea pricepută,
poți lucra numai atâta cât ți-e vremea măsurată;
cine umblă-n cumpătare nu se arde niciodată.

25. Bunul simț la cel cuminte
e și-n fapte și-n cuvinte,
cum cel prost-crescut se-arată
și-n grai, și-n purtări deodată.

26. Un dar care mănâncă, să nu-l primești ușor,
că-n loc de vreo dobândă, te pomenești dator.

27. Mai bună-i chibzuința decât împotrivirea;
c-o vorbă cumpătată ușor câștigi iubirea.

28. Când mergi cu chibzuință, mai repede ajungi:
mai bine minte largă decât picioare lungi.

29. E mai bună chibzuința până încă n-ai intrat,
decât după vreo intrare,
când nu te mai vezi scăpat.

30. Nebunia dă-ndrăzneală,
chibzuința - biruință.
Fugi mereu de nebunie,
mergi mereu la chibzuință.

31. Dragostea ne-a dat viața,
apoi ne-a dat chibzuința,
ca prin ea să ne cunoaștem și desăvârșimființa.
Prin ea ne putem învinge relele porniri din fire
și putem primi-adevărul și lucra spre mântuire.

32. Când și după chibzuință tot nu-ți iese cum ai vrut,
te-ntristezi,
dar nu atâta cum ai fi de n-ai fi-avut.

33. Bună este chibzuința înainte de-a cădea,
însă și după cădere, vai de cel ce-i fără ea.

34. Datorită chibzuinței mult rău este ocolit;
mare lucru-i orișiunde un om bun și chibzuit.

35. Dacă-n tinerețe cumperi lucruri ce nu-ți trebuiesc,
ai să vinzi la bătrânețe chiar și-acelea ce-ți lipsesc.

36. Griji, nu-ți pune dintr-o dată toate lemnele pe foc:
poate vine-un frig mai mare și-atunci n-o să ai deloc.

37. Să nu socotești bobocii până n-au ieșit din ouă:
tot ce pare că-ți dă anul poți să pierzi o zi sau două.

38. Bun cârmaci e cel ce-ndreaptă mersul luntrii după vânt;
bun creștin e cel ce-și duce viața după gândul sfânt.

39. Nu da celor mărginite prețul cel nemărginit,
cine face târgu-acesta moare deznădăjduit.

40. Caută să sfârșești cu bine tot ce-ai început frumos:
mare lucru e sfârșitul pentru orice credincios.

41. Când e mintea sănătoasă, e și trupul sănătos,
sau, dacă nu este încă, o să fie ne-ndoios.
Dar când mintea e bolnavă,
vai de trupul - chiar și tare:
în curând se ruinează și se duce la pierzare.

42. Dacă vreți s-aveți o viață fericită și frumoasă,
lâng-o inimă curată cereți mintea sănătoasă.

43. N-are rost a-ți plânge laptele vărsat,
ci să-nveți mai bine cum să-l fi păstrat.