Despre conștiință

1. Starea omului începe de la conștiință-n sus;
cei fără de conștiință sunt orice,
dar oameni nu-s.

2. Fiecare om răspunde
de-a lui fapte-n primul rând,
judecății conștiinței sale, care-l vede-oricând.

3. Nimic nu-i mai fără capăt,
mai usturător
și greu
ca osânda conștiinței
și cea a lui Dumnezeu.

4. Lucrul cel dintâi ce-l face gândul sfânt
unde-i intrat,
e trezirea conștiinței și ieșirea din păcat.

5. Cine nu cunoaște frica de mustrări și judecată?
- Cel ce-și are conștiința liniștită și curată!

6. Dacă crezi că tu ești singur, încă nu-l cunoști pe-acel
care este chiar în tine - și nu poți scăpa de el.
Săvârșește orice faptă, dar să știi că ochii săi
văd și mustră fără milă orișicare pași ai tăi.

7. Cea mai mare mulțumire ți-o aduce conștiința
c-ai umblat în curăție - și nu ți-ai călcat credința.

8. Conștiința este glasul Celui Drept mereu în noi -
el ne-ndeamnă spre virtute
și ne scoate din noroi.

9. Tu faci orice faptă rea
lângă conștiința ta
și de judecata ei
n-ai să scapi oriunde vrei.

10. Niciodată conștiința celui rău nu-i liniștită:
de păcatele făcute va fi veșnic chinuită.

11. Conștiință vinovată, tu ești focul cel nestins
ce va arde-n veci pe-acela ce-n păcate te-a cuprins!
Conștiință vinovată, tu ești viermele ce-n veac
îl va roade pe acela ce din om ajuns-a drac.

12. Să asculți mai mult de glasul conștiinței tale
ca de-o mie de prieteni pe-a vieții cale.

13. Conștiința vinovată poate să se-ascundă-o vreme,
însă vine clipa-n care urlă, tremură și geme;
atunci rabdă mai degrabă orice chin și judecată
dar nu poate nici să tacă
nici s-adoarmă, niciodată.

14. Când eram copii,
drept pază, Dumnezeu ne-a dat părinții,
după-aceea ne-a dat paza și vegherea conștiinții.
Nu nesocoti aceasta, suflete și trup al meu,
căci de ea vei da odată greu răspuns lui Dumnezeu!

15. Asta fie-ți apărarea: conștiința ta curată
în oricare-nvinuire și-n oricare judecată!

16. Conștiința împăcată nu se teme de nimic,
ea stă liniștită-n fața orișicărui inamic.

17. Conștiința prețuiește cât oricare mărturii;
când ea-ți este liniștită
liniștit te duci și vii.

18. Pentru cei curați la suflet, glasul cel hotărâtor
în oricare gând și cale este conștiința lor.

19. Nici un prieten nu-i mai sincer decât conștiința ta,
nici un sfat nu-i mai cuminte decât cel
ce ți-l dă ea.

20. Conștiința ta-i în tine glasul sufletului tău,
iar dorința este glasul trupului pornit spre rău.

21. Să asculți de conștiință ca de glasul cel ceresc,
dar să n-asculți de dorință -
ține minte ce-ți vorbesc!

22. Chinul conștiinței tale poți să ți-l înăbușești,
poți să-l faci ca să te lase în păcate să trăiești
- dar odată o să vină iadu-n care veșnic ea
o să-ți ardă și-o să-ți urle
și-n veci nu-ți va mai tăcea.

23. Conștiința vinovată este rea și caută vină
altora, pentru cuvântul ce ea n-a vrut
să și-l țină.

24. Vrei o viață-n bucurie?
Vrei să nu gemi niciodată?
Vrei să dormi în pace?
- Ține-ți conștiința nepătată!

25. Păcatul pierde-ntâi credința din omul îndobitocit,
apoi îi umple conștiința cu duhul cel mai îndrăcit
și astfel, fără conștiință, ori având una de-ndrăcit,
e-n stare de cruzimi și crime cum nu ți-ai fi închipuit.
Răufăcătorii mari ai lumii și marii ucigași umani
așa au început, așa-ncep toți cei mai fioroși tirani.