Despre clevetire

1. Fiii mei, viața-ntreagă vă feriți de clevetire,
ea-i păcatul care-aduce cea mai mare nimicire;
rana sabiei se poate să mai fie vindecată,
însă rana clevetirii nu mai poate niciodată,
de aceea bârfitorul este-un ucigaș mai mare
cu cât răul care-l face e mai fără vindecare.

2. Limba rea-i cuțit cu două ascuțișuri, că rănește
și pe-acela care-ascultă și pe-acela ce-l bârfește.

3. Poți scăpa din colți de fiare
și din luptă și de hoți,
și de-a viperei mușcare -
dar de bârfitori nu poți.

4. Dacă-ți place clevetirea și tot judeci ne-ncetat,
fii cu grijă, că atuncea tu ești mai de judecat.

5. Nu vorbi nicicând de nimeni
decât ce-ai putea să spui,
înaintea morții sale sau la-nmormântarea lui.

6. Orișicând lăudărosul va bârfi cu vrăjmășie
ceea ce nu poate dânsul nici să facă, nici să știe.

7. Nu bârfi cu răutate
pe-acel ce nu-l poți combate;
ura pururea a fost
răzbunarea celui prost.

8. Tăietura de secure se mai poate vindeca,
dar nevindecată-i rana care-o face limba rea.

9. Câte zile vei trăi
clevetirea n-o iubi,
căci otrava ei cea rea
pierde mântuirea ta.

10. Pururea lăudăroșii critică și râd de tot,
ceea ce ei în viață nici nu știu și nici nu pot.

11. Nu vorbi de rău pe nimeni,
căci dacă-i bârfești pe toți
cui vei cere-o vorbă bună și-ajutor când n-ai să poți?

12. Fiica mea, cât mai trăiești
pe nimeni să nu bârfești;
numai hârbul rău stă-n cale
ca să-și bată joc de oale.

13. Cei ce se grăbesc să-ți spună laude când ești la bine,
la necaz cu-aceeași grabă își vor bate joc de tine.

14. Nu dori s-asculți bârfirea, fugi de cei dedați la ea,
chiar și numai ascultarea ți-ntinează inima.

15. Nu scuipa grăbit pe nimeni, oricât ești de supărat,
mâine nu vei ști ce face, și-ai să lingi unde-ai scuipat.

16. Când vorbești de orișicine,
tu nu spune decât bine,
că-n curând vei fi-ntrebat
și cum judeci - judecat!

17. Împotriva clevetirii vorba bună este-un leac:
spune bine chiar de omul care nu-ți va fi pe plac
și să vezi ce lucruri bune afli la vecinul tău
când n-ai limbă bârfitoare și când ochiul nu ți-e rău.

18. Clevetirea-i lepra limbii cu venin molipsitor,
unde-atinge-mbolnăvește cugetele tuturor;
ocolește-ntotdeauna pe tot omul bârfitor,
cum ai ocoli cu teamă pe un șarpe-otrăvitor.

19. De-ți vine bârfitoru-n casă
nu-i zice: bun venit, c-așa
te faci părtaș nelegiuirii și focului ce-o va urma,
și nu lăsa să-ți întineze cu clevetiri auzul tău,
căci și copiii tăi și casa îți spurcă duhul lui cel rău.

20. Mai vinovat decât acela
ce-aprinde-o casă și-arde-un sat,
e omul care clevetirea și vorba rea a semănat;
că satul ars se mai reface și omul iarăși are-un rost,
dar unde-aprinde bârfitorul, în veci nu este cum a fost.

21. Câinii latră și înceată -
gura lumii niciodată;
câinii tac când intri-n casă -
gura lumii nu te lasă.

22. De-ai trăi și îngerește
lumea tot te clevetește,
însă nu e tot așa
dacă are drept ori ba.

23. Câinii latră, luna trece
să nu-ți pese nici de zece -
zică cei răi câte-or vrea,
mergi cinstit în calea ta.

24. Până nu faci foc 'nainte, fum nu se ridică,
n-ar fi vorba dacă n-ar fi faptă, cât de mică;
dar când undeva se vede fum pe bagdadie,
o scânteie cât de mică trebuie să fie.

25. În copacul fără roadă nu aruncă pietre nime -
nimeni nu te clevetește dacă nu ieși din mulțime,
dar când viața ta-i aleasă și de roade bune plină,
să te-aștepți, că nu-s departe nici bârfelile să vină.

26. Când te-ar arde-o ciorbă bună n-ai fi-atât de supărat -
rău îți face când te râde omul cel mai râs din sat.

27. De la stejarul cel căzut și-o babă ia surcele -
chiar cel mai prost te râde-atunci când ești în zile grele.

28. O scânteie mică arde și o arie de paie
și o vorbă rea adesea pune casei vâlvătaie.

29. În caz de lipsă-i bună chiar și o sculă rea:
oricât de slabă fie, mai rău e fără ea -
să nu bârfești pe nimeni nicicând în nici un fel,
că poate s-ai nevoie curând să mergi la el.

30. E ușor când ești pe mal
să-l bârfești pe cel din val,
dar de-ai fi tu-n locul său
oare n-ai fi și mai rău?

31. Nu râde de-un nenorocit, căci soarta-i schimbătoare,
și mâine poate tu să dai de-o groapă și mai mare.

32. Fugi de casa unde nimeni nu te-așteaptă-n poartă,
nu sta unde este numai duh aprins de ceartă,
și nu rămânea acolo unde se bârfește,
dormi mai bine-n câmp, dar casa asta o ferește.

33. Cui îi place-a strânge orice vorbă rea,
își strânge nuiele pentru pielea sa.

34. Gura care e stricată iscodește numai rele
și-și adună la păcate până se îngroapă-n ele.

35. Niciodată nu ți-s prieteni,
niciodată nu-ți vor bine
cei ce vin numai să-ți spună ce zic alții rău de tine.

36. Adesea cei de lângă mine vor zice rău de cinstea ta
și-adesea cei de lângă tine vor zice astfel despre-a mea;
să nu le dai crezare-acelor ce ție pe-altul ți-l bârfesc,
căci și la altul despre tine aceleași bârfe răspândesc.

37. A-l defăima pe orișicine
e fărdelege și rușine,
dar a-L huli pe Dumnezeu
e ceva neiertat de greu.

38. N-asculta chiar tot ce spune altul despre tine rău,
ci gândește că acesta este și păcatul tău;
și tu spui ades, de alții, multe care nu-s așa,
prin bârfirea ta de alții, ispășești bârfirea ta.

39. Nu vorbi de rău pe nimeni când n-ai cercetat,
mulți au suferit din asta pagube de ne-ndreptat.

40. Cel care bârfind pe alții caută cinstea pentru sine
va rămâne pân-la urmă de dispreț și de rușine.

41. De-obicei în lumea asta fiecare îl bârfește
pe acela care altfel decât el se dovedește:
cel prost va bârfi-nțeleptul,
cel bogat pe cel sărac,
cel zgârcit pe cel ce-i darnic,
cei ce dorm pe cei ce fac,
cel nebun pe cel cuminte,
cel urât pe cel frumos,
cel ce este-al lui satana pe cel ce-i al lui Hristos.

42. Cel ce nu vrea să rămână nici de râs nici lepădat,
nu-l bârfească pe acela care ieri l-a lăudat.

43. Numai cel nebun se teme că va fi bârfit de iude,
înțeleptul și cinstitul nici se face că-i aude.

44. E de vină și acela care-ascultă-un bârfitor.
Lasă bârfitorii singuri:
poarte-și ei păcatul lor!

45. Nu va fi nici o virtute la vreun credincios mai bun
care nu va fi bârfită în vreun fel
de vreun nebun.

46. Cel ce te invidiază va bârfi și gândul tău;
tu fă bine mai departe și nici nu gândi la rău.

47. Cine va bârfi pe omul cel de treabă și cinstit
se va osândi pe sine - și-o să fie pedepsit.

48. Oameni care să bârfească vor apare neapărat,
oricând se va face-un bine
- după orice pas curat.

49. Cine-aruncă praf în aer, o să-i cadă-n capul său,
cine va huli pe-n vrednic, singur lui
își face rău.

50. Ce curaj la cei netrebnici
a-i bârfi pe cei cinstiți;
dacă ar putea să tacă n-ar fi-atât de osândiți.

51. A căuta să pui frâu limbii unui bârfitor flecar
este cum ai pune-o poartă unui câmp fără hotar.

52. Cine-mi fură bunul nume prin cuvinte fără plac,
pe el nu se-mbogățește - dar eu pot s-ajung sărac.

53. Nu-i atât de harnic nimeni,
de-nzestrat, sau de-nțelept
ca să scape de bârfirea celui leneș și nedrept.

54. Noi n-am mai grăi o vorbă cu mulți prieteni și vecini,
dac-am ști de câte rele ne vorbesc și prin străini.

55. Bârfitorii au desaga cu păcatul lor în spate,
iar cu-al altora în față - de aceea le văd toate.

56. Nu e om fără cusururi pe pământ, oricine-ar fi;
le ai și tu pe-ale tale - deci pe nimeni nu bârfi!

57. Semnul celui rău e-acesta:
el îl vede pe-altul rău
și-al lui mare rău nu-l vede -
ăsta-i nenorocul său.

58. Omul urâcios e-acela ce pe toți îi vede rău:
rău e felul tuturora, bun e numai felul său.
De ce oare vezi tu paiul în ochi fratelui tău bun
și-n al tău ochi nu vezi bârna?
Spune, omule nebun!

59. Urâciosul caută-oriunde numai rele de bârfit,
precum porcul în grădină numai bălți de tăvălit.

60. Cei care-njosesc pe alții ca să-și pună lor un preț,
sunt cei mai fără rușine
și mai vrednici de dispreț.