De la Adam, la Isus

De la Adam, la Isus

Eu citesc în Sfânta Carte,
Că Eva, mama tuturor,
Amăgită-a fost de șarpe,
Vicleanul ademenitor!

Ea cunoștea cu-exactitate,
Ce le spusese Dumnezeu,
Dar a pus la îndoială
Avertismentul sfânt și greu!

În Eden, trăiau în pace,
Între pomi cu rod bogat,
Dar a fost un pom din care,
Domnu’- a zis: „Să nu mâncați!”

A fost o atenționare,
Dar ei, mesaju’-au-ignorat,
Și unui șarpe dând crezare,
Din pomu’-oprit, au mâncat!

Văzând că nu se întâmplase,
Pe moment, ce Domnu’-a-spus,
După ce Eva mâncase,
I-a dat și lui Adam din fruct!

Iar, când și Adam mâncase,
Ochii... li s-au deschis!
Și văzându-și goliciunea,
O mare spaimă i-a cuprins!

Erau dezbrăcați de slavă,
Și s-au ascuns de Dumnezeu! ...
De ce? ! ... Pentru că ascultară,
De cel ce le-a vrut, numai rău!

De vicleanul, ce-a semănat,
Neascultarea pe pământ,
De cel care s-a răsculat,
Împotriva Celui Sfânt! ...

Din cunoștința răului,
Cei doi oameni au mușcat...
Și intră-n spița omenească,
Dorința-ascunsă de păcat! ...

Dumnezeul Sfânt și mare,
Din Eden i-a alungat...
Și pentru-a lor neascultare,
Pământul a fost blestemat! ...

Iar șarpelui celui viclean,
Dumnezeu, așa-i vorbi:
„Blestemat vei fi de-a-pururi,
Cu pământ te vei hrăni! ...

Și a femeii Sămânță,
Capul tău, îl va zdrobi,
Iar lucrarea ta murdară,
Prin El... se va zădărnici!”

Și Dumnezeu împlinește,
Tot, ce odată a prezis:
Omul robit de păcate,
N-a mai intrat în Paradis!

Păcatele, ca zid stătură,
Între el și Dumnezeu,
Și omul, mult se adâncise,
În a face, ce e rău!

Gânduri negre și deșarte,
Îndreptate înspre rău! ...
Omul a ajuns departe,
De Fața lui Dumnezeu!

Își pierduse veșnicia,
Edenul cel sfânt, curat...
Au scăzut și anii vieții,
Și boli izvorau din păcat!

Fără Dumnezeu, e groaznic,
Și să trăiești, și să mori...
Iar pe cerul omenirii,
Se-adunase negri nori! ...

În cumplitul întuneric,
Păcatul murdar bântuia! ...
Dar atunci... o Rază dulce,
Începu a lumina! ...

După o tăcere lungă,
Fără profeții, Cuvânt,
A venit o veste mare,
Prin îngeri, din Cerul Sfânt!

Ce Dumnezeu promisese,
Pentru a-l salva pe om,
Iată că se împlinise,
Tot prin Domnul, nu prin om! ...

El L-a trimis pe Mesia,
- Copilaș, în grajd născut -
Să fie apoi, Lumină-n lume,
Și Adevărul absolut!

El e Împăratul veșnic,
E puternic Savaot,
Și El muri pe lemnul crucii,
Plătind plata pentru tot! ...

El muri în locul nostru,
Pentru-al lumii greu păcat,
Pentru-ale noastre greșuri,
Lăsându-Se condamnat!

Și noi, prin rănile Sale,
Suntem de boli tămăduiți,
Prin El putem primi iertare,
Ca să nu fim osândiți!

Acesta-i Legământul veșnic,
Ce-a fost semnat cu Sânge Sfânt,
De către Dumnezeu, în Ceruri,
Și Fiul Său, pe Pământ!

Crezând în a Sa sfântă Jertfă,
Și urmând Cuvântul Său,
Va fi șters păcatu-adamic,
Din întreg trecutul tău!

E cea mai mare biruință,
Ce-a avut loc, pe Pământ!
Să poți intra din nou în slavă,
În Eden, în Cerul Sfânt! ...

Isus este Salvatorul,
El a-mplinit Planul Sfânt!
Isus este Mântuitorul,
Trimis de Tatăl pe pământ!

Primește-L tu, acum pe Isus,
Ca Domn, Stăpân în viața ta...
Și prin har, El te-a conduce,
Acolo sus, în Țara Sa!