De ce te legeni, omule?

De ce te legeni, omule?

De ce te legeni, omule,
În al păcatului mare tumult?
De ce s-alergi în mreaja lui
Să te înghesui tot mai mult,
Ca să-l cunoşti şi să trăieşti
Prin voia-ţi firii pământeşti?

Dacă tu-n inimă-ţi îngădui
Să guşti păcatul doar o clipă,
Atunci, prin toată a ta fiinţă
Vei face-n suflet... . o risipă
De energii ce spre mai bine,
Te-nălţau sus spre căi divine!

De ce te legeni, omule,
Între-adevăr şi nedreptate?
De ce nu vezi cu ochii minţii
Cumplita stare în răutate,
Care sporeşte şi se-ntinde
Şi tot pămânul îl cuprinde?

E timpul pentru-a cugeta
La viaţa scumpă, personală,
Spre ce ideal ţi-o îndreptezi?
Spre decădere sau spre fală?
Căci să nu uiţi, tu-o viaţă ai
Şi-o poţi conduce către Rai!

De ce te legeni, omule,
Când Evanghelia te cheamă?
De ce chiar stai nepăsător,
Şi la Cuvântu-I nu ei seamă?
N-auzi la uşa ta cum bate,
Şi vrea să intre şi nu poate?

Deschide-I cât mai este timp,
Cât se mai stăruieşte încă!
Răspunde-i prin voie bună!
Ridică-te din bezna adâncă!
Ridică-te din lanţul straşnic
Căci întunericul e groaznic!

De ce te legeni, omule,
Când de Cuvânt eşti chemat
Ca să te-ntorci de la pierzare,
La un-alt scop nobil şi curat
Pentru a-ţi trăi o altă viaţă,
Prin harul sfânt ce ţi s-a dat?

Să ştii că-n Jertfa din Golgota
S-au luat măsuri de-asigurare,
Şi-n bătălia ce-a fost dată
Tu poţi avea răscumpărare,
Hristos fiind Preot şi Împărat,
Cu preţul sângelui vărsat!

De ce te legeni, omule,
Între-a mai fi, sau n-a mai fi
De partea binelui suprem,
Ca răul tot spre a-l osândi
Printr-o viaţă consacrată
Care de Domnu-ţi e salvată?

El Şi-a dat viaţa pentru tine
Ca să te mântuie din moarte,
Ca-n viaţa cea nemuritoare
De cerul veşnic să ai parte,
Să vezi Edenul în splendoare
Plin de minuni strălucitoare!

Flavius Laurian Duverna
28 ianuarie 2012