De ce privești la oameni?

Prieten drag, de ești descurajat
Și în lucrare nu zărești izbândă,
De cei ce ți-au fost prieteni, te-au lăsat
Și-ți dau în schimb prigoană și osândă,
De pentru Domnul azi ești ponegrit
Și împroșcat cu vorbe de ocară,
Tu să nu uiți că ești un fiu iubit
Și pentru tine Domnu-a vrut să moară.

El S-a jertfit pe dealul Căpățânii,
Ca tu și eu și omenirea-ntreagă,
Să nu pierim pe veci ca și păgânii,
Ci să trăim, prin crezul ce ne leagă.
De unii încă au stăpâni o droaie
Și nu se-nchină doar lui Dumnezeu,
Degeaba poartă ei blănuri de oaie,
Căci lupii-n fire-s lupi și fac doar rău.

Tu nu ești dintre-acei luați de valuri,
Ce-aleargă-ncol' și-ncoace pe pământ
Și nu ești nici ca spinii de pe dealuri...
Ești înfiat, faci parte din Cuvânt!
Tu nu răspunzi de faptele din umbră,
A celor ce fac rău. Chiar de-şi spun frați,
Ei nu gândesc, vai cât va fi de sumbră,
Clipa în care vor fi lepădați!

Căci pocăința nu e o favoare,
Pe care să o faci Celui Preasfânt !
El este veșnic, însă omul moare
Și se va-ntoarce iarăși în pământ.
Ne-am răzvrătit! Acum, pribegi pe glie,
Purtăm poveri ce-s mult prea greu de dus,
De-aceea-n mila Sa, din veșnicie,
Tatăl ne-a dat pe Fiul Său, Isus.

Prieten scump, dac-ai gustat ce-i harul
Și dragostea ce Tatăl ne-a purtat,
Cum poți să treci spre lume iar hotarul?
Spre ce te-ndrepți, tu, oare ai uitat?
Și dacă tu primit-ai mântuirea,
De ce privești la oameni, dragul meu?
De ce lași tu ca să lucreze firea
Și te-ntristezi pentru ce nu-i al tău?

Trezește-te degrabă și te roagă,
Ca Domnul să îți dea eliberare!
Chiar dacă ai doar aer în desagă,
El, Dumnezeu, va da îndestulare.
Tu nu urma ce lumea-nfăptuieşte,
Nu-ți lepăda veșmântul alb de in,
Mai bine iartă, roagă-te, postește,
Nu transforma dulceața în pelin!

Amărăciunea duce la pieire,
Ea naște monștrii, ură și ranchiună,
Mai bine fii un sol plin de iubire,
Căci la final te-aşteaptă o cunună.
Iar dacă crezi că-n Adunare-i vină
Și mulți doresc să fie înălțați,
Tu fii altfel, fi sare și lumină,
Căci în Cristos suntem cu toții frați.

Domnul ne spune să veghem pe cale,
Căci dragostea curând se va răci,
Mai bine cu Isus acum în vale,
Decât fără de El în veșnicii!
Acelora ce caută-ntâietate
Și nu dau cinste Tatălui Preasfânt,
Să se căiască, Domnul nu-i departe,
Iar judecata vine în curând!

Te îndârjeşti să-ți dovedești dreptatea,
Te lupți, te zbați și nu mai poți ierta,
Spărtura-i tot mai mare iar cetatea
Duhului tău, curând se va surpa.
Să nu zidești altare ca păgânii!
Te roagă, cere milă, har de sus,
Să poți să strigi cu dragoste: "Rabuni!",
Când din înalt, va coborî Isus!

24/02/16, Barcelona-Lucica Boltasu