De ce-Mi ziceți: "Doamne, Doamne?!"

Motto: "Eu te-am cunoscut în pustie, într-un pământ fără apă. Dar când au dat de
pășune, s-au săturat și când s-au săturat, inima li s-a umflat de mândrie și M-au
uitat." Osea 13:5,6.
"De ce-Mi ziceți "Doamne, Doamne!" și nu faceți ce spun Eu?" Luca 6:46

S-au întors israeliții
Din Babilonul depărtat,
La porunca slobozeniei
A lui Cirus împărat.

Toate uneltele din Templu
Luate ca pradă de război,
Din poruncă împărătească
Le-au fost date înapoi.

Și mai ceruse împăratul
Ca perșii - după puteri -
Să le dăruiască vite,
Aur, argint și averi.

Că Domnul îi trezise duhul -
Oricât de mare i-ar fi truda,
Să I se reclădească Templul
La Ierusalim, în Iuda.

I-a lăsat Cirus să plece:
Preoți, leviți și popor,
Și la pus pe Zorobabel
Peste Iuda dregător.

Abia după un an de zile -
Că începutul a fost greu,
Temeliile-au fost puse
La Casa lui Dumnezeu.

Dar oamenii aflați în țară
Le-a zădărnicit lucrarea,
Și peste toți fiii robiei
S-a așternut delăsarea.

Apoi, cum dăduseră de bine
Au uitat trecutul greu;
Făceau voia lor întâi,
Nu voia lui Dumnezeu.

I-a mustrat atuncea Domnul
Pentru a lor delăsare
Prin prorocul Său Hagai,
C-o asprime așa de mare:

"Voi ziceți că nu e vremea
Să-Mi fie Casa zidită!
Oare puteți voi cunoaște
Care-i vremea potrivită?

Voi locuiți în case noi
Mai bune ca altădată;
Cu tavane căptușite,
Când a Mea e dărâmată.

Fiți cu băgare de seamă,
Cercetați-vă umblarea!
Apoi socotiți voi singuri
Cât de dreaptă vi-i cărarea.

De-aceea, de munca voastră
Nu vă bucurați deplin...
Semănați atât de mult
Dar agonisiți puțin.

Și mâncați bucate alese,
Însă nu vă săturați...
Nici când beți, uscați de sete,
Setea nu v-astâmpărați.

Și cine pentru o simbrie
Se trudește și se luptă,
El simbria lui și-o pune
Într-o pungă spartă, ruptă. "

Așa îi mustrase Domnul
Că au amânat mereu
Și nu lucrau întâi de toate
La Casa lui Dumnezeu.

Că pentru ei, întâietate
Era gândul propășirii,
Dar n-au să aibă niciodată
Satisfacția mulțumirii.

Că odată ajunși la bine
Și la trai îmbelșugat,
S-au gândit numai la ei
Și de Domnul au uitat.

Scrie-n Sfintele Scripturi
Despre un tânăr bogat
Care s-a dus la Isus
Și cu sfială L-a-ntrebat:

"Doamne, Legea am păzit-o
Din pruncie, neam de neam,
Ce mai trebuie să fac
Viață veșnică să am?"

Isus i-a răspuns, privindu-l:
"Doar un lucru să mai faci:
Du-te vinde tot ce ai
Și împarte la săraci.

Apoi vino după Mine,
Ia-ți crucea și Mă urmează
Și-o să ai acea comoară
Care-n ceruri se păstrează."

Cât de-abătut a plecat
Și-ntristat de cele-aflate!
Fiindcă tânărul avea
Avuții nenumărate.

Că la avuțiile acestea
Îi era gândul mereu,
Și cum ținea mai mult la ele
S-a depărtat de Dumnezeu.

Mai spune Biblia despre-un om
Care a pregătit o cină,
Și dintre toți acei poftiți
Nici unul n-a vrut să vină.

Fiecare - ca vorbiți -
Cerea iertare că nu poate,
Că treburile ce le-avea
Nu puteau fi amânate.

Primul poftit a răspuyns
Că un ogor și-a cumpărat
Și se grăbește să se ducă
Să îl vadă neapărat.

Alt poftit voia să-ncerce
Boii care-i cumpărase;
Altul nu putea nici el,
Cică, tocmai se-nsurase.

Mânios, stăpânu-a zis
Robului ca să poftească
Toți săracii și-amărâții
Câți avea să-i întâlnească.

"Vreau să mi se umple casa
Și la masa mea să stea,
Fiindcă cei poftiți de mine
Nu-s vrednici de cina mea!"

Când în Sfintele Scripturi
Va citi aceste rânduri,
Un credincios adevărat
Va cădea mereu pe gânduri.

Căci și nouă, Dumnezeu
Ne vorbește adeseori...
Și dacă noi suntem creștini,
Cât suntem de-ascultători?

Că de multe ori noi facem
Mai întâi și-ntâi de toate,
Ceea ce socotim noi
C-ar avea întâietate.

N-avem timp de casa Lui,
C-avem boii de-ncercat...
Iar părtășia-i amânată
De ogorul cumpărat.

N-avem vreme de lucrare
În care Domnul ne trimite,
Că mai întâi ne facem case
Cu tavane căptușite.

Vrem o viață cu Hristos
În veșniciile cerești,
Dar inima noastră-i legată
De-avuțiile lumești.

Însă căutând prea mult
Pământeasca fericire,
Dumnezeu nu ne va da
Niciodată propășire.

Dumnezeu vrea să trăim
În pocăință și-ascultare;
De aceea Hristos Domnul
Ne întreabă a mustrare:

"De ce-Mi ziceți: Doamne, Doamne!
Și nu faceți ce spun Eu?
Unde-i ascultarea voastră
Și frica de Dumnezeu?"

Haideți să-mplinim lucrarea
Cu evlavie și cu teamă,
Fiindcă noi suntem chemați
De Dumnezeu prin Cel ce cheamă.

Să fim în lucrarea Lui
Robul bun și credincios,
Că Dumnezeu dă mântuirea
Numai prin Isus Hristos.

Dumnezeu e Atotputernic
Și Suveran în tot ce face!
El milă are de cin' vrea,
Se-ndură... de cine-I place.

Dumnezeu ne dă de toate -
De trăim în ascultare;
Lasă pace peste noi,
Har și binecuvântare. Amin!