De ce ma frângi?

De ce mă frângi când râvna-mi este mare
Și o dorință am, să Te slujesc
De ce m-oprești din drum când sunt în stare
Să Te iubesc, s-ofer, să mă jertfesc

De ce mă frângi când vreau să urc spre tine
Și capul mi-l apleci când îl ridic
Mi-arăți un dar, însa... nu-i pentru mine
De ce-mi arăți, dacă nu-mi dai nimic?

De ce mă frângi și îți întorci privirea
Mă lași străin de tot ce îmi doresc
Cum ar putea să nu mă cerne firea
Când mi-e atât de greu să Te iubesc

De ce mă frângi și nu îmi faci dreptate
Când altora le dai totul prin har
De ce mă legi, mă ții departe
Și-n loc de dulce-mi dai amar?

De ce mă frângi, de ce mă frângi?
În clipa când mă simt mai tare
De ce-mi frământi lutul și-l strângi
Oare nu-ţi pasă că mă doare?

Când mă gândesc la ce-am pierdut
Te prețuiesc, dar... cu suspine
Știai totul de la-nceput
Și nu mi-ai spus că nu e bine!

De ce mă lași să mă lovesc
Şi-apoi Te îndepartezi de mine
Vrei Tu să vezi cum mă jelesc?
Nu-mi place să cârtesc la Tine

De ce-ai plecat și nu ai vrut
Sa fii cu mine-n încercare
Nu mă iubești? Cum poți sta mut?
Nu ești Tu ajutor, salvare?

Ai spus că munții de-ai muta
Dragostea Ta va fi cu mine
lar mana Ta nu s-o scurta
Credeam că totul va fi bine

Dar viața-mi merge spre declin
Unde-i justețea Ta divină
Când pentru mulți ești un alin
E drept că inima-mi suspină?

E drept ca eu, copilul Tău
Fiu de-mparăt, nu de ocară
Sa aștept milă îndurerat
De la tâlhari și hoți de seară?

În noapte hoinăresc barbari
Si mă așteaptă la răscruce
Cum Te-așteptau cei doi tâlhari
Când ai fost răstignit pe cruce

Tu, Doamne, care ești Preasfânt
Ai îndurat dureri în lume
De-al nost păcat Te-ai lăsat frânt
Ca dragostea-Ți să îl consume

lar eu, un om neînsemnat
Pentru oameni un oarecare
Nu-mi las orgoliul măcinat
Când s-o faci Tu e o onoare

Ba mai mult, Te învinuiesc
Pentru ce-i rău iar pentru bine
Nu am știut să-Ți mulțumesc
Și m-am gândit numai la mine

Voiai doar să mă modelezi
Să scoţi din mine tot ce-i zgură
N-ai vrut nicicând să mă forțezi
Ai fost prea blând cu-a mea făptură

Firescul meu cel răzvrătit
M-a dus pe o cărare sumbră
Cu toate acestea m-ai iubit
Când tot ce am rodit e umbră

Vreau să îți spun: Regret nespus
Trecutu-mi plin de clevetire
Ajută-mă să fiu supus
Zdrobește-mă-n a Ta iubire

Și după ce m-ai făurit
Prin mine numele-Ți răsfrângi
De-atunci nicicând n-am mai rostit
De ce mă frângi, de ce mă frângi?