De ce-i aşa, o ştii doar Tu!

Doamne, când privesc în jur
Şi văd lacrimi şi durere
Mă-nfioară şi mă doare
Că sunt slab şi n-am putere
Să aduc un strop de soare
Când e bezna mult prea grea,
Să aduc în orice casă
Raze din lumina Ta!
Mă-nfior când văd copii
Trişti, cu ochi înlăcrimaţi,
Ce pe masă nu au pâine
Şi sunt goi... şi sunt mulţi fraţi...
Plâng ades cu cei ce plâng
Doborâţi de suferinţă
Şi mă rog să-mi dai putere,
Şi mă rog să-mi dai credinţă
Pentru ei să mijlocesc,
Să cer milă şi-ndurare
Ţie, Medicul Suprem
Ce dai Har şi vindecare...
Şi-apoi văd pe cei orfani
Şi pe văduva-ntristată
Ce îşi duc cu greu povara
Şi n-au mamă, şi n-au tată...
Mult aş vrea, Isus iubit,
Să-i ajut cum pot şi eu...
Să le spun că sus, în ceruri
Au un Tată, Dumnezeu,
Ce cu dragoste şi milă
Ocroteşte paşii lor
Şi-n furtuna cea mai mare
Va fi veşnic Salvator!
Iar privesc... şi văd în jur
Oameni plini de bogăţii
Ce trăiesc în desfătare
Cu averi de mii şi mii...
Orice zi e sărbătoare
Pentru ei... şi vor mai mult...
Dar în ceruri n-au nimic
Numai goană după vânt!
Doamne, când privesc în jur
Mă întreb ce-i drept... sau nu...
Unii plâng... alţii petrec...
De ce-i aşa, o ştii doar Tu!!!

Vulcan-24-02-2013
Mary