De când eram încă copil Isuse

De când eram încă copil Isuse
Și mama ne citea din Biblia cea ilustrată
Am început să înțeleg, sunt căi nespuse
Dar că e una către Tine, langă Tatăl

Ani au-trecut, și am uitat
Am mers ca fiul cel risipitor
Gustând din murdărie... și-ntinat
Lăsându-mă de multe ori atât de ușor

Măcar ca am gustat din toate cele și mi-e acum rușine
Pentru că n-am vegheat, nu am ținut stindardul sus
Eu am avut mereu nădejdea vie
Ce încă din pruncie în mine Tu ai pus

Și mă gândeam, și mă rugam Isuse Ție,
De multe ori doar când eram în încercare
Dacă aveam examen, ori făcusem vreo prostie
Sau doar atunci când mă aflam la strâmtorare!

Și mă gândesc acum câtă durere,
Și umilință, ai răbdat de la cel rău
Când Tu spuneai: își va veni în fire
Iar el disprețuitor: acesta-i robul tău? ? ?

-Nu-l vezi? E dat cu totul mie!
Nu merită să aibe parte de a Ta jertfă!
Dar Tu, ca și un Tată protector spuneai:
-Destul! ... această întrunire se suspendă

Și au fost multe astfel de întruniri
În care-Acuzatorul mă pâra la Tine
Dar Tu spuneai mereu, chiar prin priviri
-Așteaptă și-ai să vezi; își va veni în fire!

Minunea sa-ntâmplat când la o evanghelizare
(Unde, sunt sigur, am ajuns prin harul Tău)
Am fost adus printr-o împrejurare
Stând mai în spate, ca un băiat rău

Dar ascultând cântările, apoi Scriptura
Ce din pruncie parcă o mai auzisem
Și văzând dedicarea și determinarea
Celui ce cu pasiune și mult patos o vestise...

Măcar c-am ezitat la început, îmi era jenă
Parcă și-acum îmi amintesc momentul
M-am lăsat dus, purtat de val, spre scenă
Unde-am îngenuncheat, ne mai ratând evenimentul

Îmi curgeau lacrimile pe obraji, șiroaie
Eu care nu obișnuiam să plâng vreodată
Și-urma să înțeleg că mie
Mi se-ntamplase aidoma fiului cel risipitor odată

Și am văzut și înțeles de-atunci
Ce mult și cât ai investit in mine
Și câtă bucurie a fost in ceruri și cântare
Pentru un fiu risipitor, netrebnic ca și mine

Cuvintele sunt prea sărăcăcioase
Și jertfele ar fi mult prea puține
Pentru a exprima sau a aduce mulțumire
C-Ai așteptat ca să îmi vin și eu în fire

Mai mult de-atât, Tu ai pregătit o mântuire
Prin jertfa de la Golgota, cea fără pată
Care e accesibilă oricui va crede
Și-și va veni în fire odată

Un nume nou ne-ai pregătit Isuse
Pe care ni l-ai scris în cer, în Cartea Vieții
Primește-acum a noastre simțăminte,
Primește mulțumirea... ce-ai pus în noi prin Cuvânt, prin apa vieții!