text Poezii crestine

De braţul Domnului salvat!

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Florența Sărmășan
De braţul Domnului salvat!


Un glas se aude în furtună;
Este un strigat disperat,
Căci valurile mari se-adună,
Corabia s-a spulberat

E o vreme grea, apăsătoare,
Acel din valuri e sfârşit.
El cere mereu îndurare,
Strigă, să fie auzit

Şi disperat omul vorbeşte,
Nimic în jur nu se mai vede,
La Dumnezeu el se smereşte,
E credincios, în Isus crede.

Doar Domnul Sfânt îl mai salvează
Din încercarea asta grea.
El prin potop înaintează,
Dar nu îl vede nimenea.

Corabia s-a sfărâmat
De mult adâncul i-a înghiţit,
El de un lemn s-a agăţat
Şi ore bune a plutit.

Acum sfârşitul va veni
Căci nimeni nu l-a mai zărit.
Un ajutor dacă-ar veni,
Ar fi salvat şi-ar fi trăit

Dar noaptea mai neagră se lasă
Şi vântul suflă cu putere.
E singur, nimănui nu-i pasă,
Nimeni nu vede-a lui durere...

Vai, parcă malul se zăreşte;
Ce-nchipuire minunată!
Parcă puterea îi sporeşte.
Acum şi zorile se-arată.

Dar este doar o închipuire...
Flămând şi ud şi înfricosat,
Seama îşi dă, plin de mâhnire,
Spre Domnul mai strigă o dat'.

- "Ai milă, Tată bun de mine,
Căci nu mai pot şi sunt sfârşit!
Du-mă la mal, ia-mă cu Tine,
Nu vreau să pier nemântuit!"

Şi a început să se jelească
Să plângă trist, îndurerat,
De toate ca să se căiască
Iar Cel din cer l-a ascultat.

A tot plutit şi-a tot strigat
Spre Dumnezeu să Îl audă
Să-l scape, el L-a implorat;
Durerea lui era prea crudă.

Era de tot înţepenit
Pe scândura care plutea.
Înspăimântat şi suferind
Nu mai credea că va scăpa!

Dar braţul Domnului Isus
L-a ocrotit, l-a protejat.
Pe scândură, l-a ţinut, sus,
Ceilalţi cu toţi s-au înecat,

Doar resturi mai pluteau pe apă.
El le privea îndurerat.
Furtuna a început să tacă
Şi zorile, s-au arătat.

Spre ţărmuri Domnul l-a condus,
Chiar o minune s-a-ntâmplat!
El, Împăratul cel de sus,
Cu braţul Său l-a apărat.

Frânt, vlăguit, cum se afla
Jos pe nisip a îngenunchiat.
Cu glas puternic se ruga
Căci Domnul viaţa i-a cruţat!

Doar braţul Său plin de putere
Din haos l-a putut salva.
Milă I-a fost de-a lui durere
De chinul şi de spaima sa.

Privea la marea agitată
Ce tot a luat şi a înghiţit.
El n-o să uite niciodată
De darul ce azi l-a primit.

Amin

Câmpia Turzii, 24 aprilie 2016

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>