text Poezii crestine

De ar ști omul ce va fi

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Lucica Boltaşu
Stau și gândesc în nopți târzii, câtă înțelepciune
Stă în sintagma de "a fi" și ce mare minune,
E să pricepi că ești finit, un gând sau o părere,
Un zbor ascet, spre infinit, pe aripi austere...

De ar ști omul ce va fi în zilele-i sortite,
Ar medita la veșnicii, cu stările spăşite.
Nu ar tânji la bogății ce-aicea vor rămâne,
Ci-ar aștepta cu dor să vii, în valea de suspine!

Să îl ridici Isus cu drag, să-i mângâi neputința
Și să îl treci al vieții prag, curmându-i suferința.
Te-ar aștepta știind că Tu, nu suferi părtinirea,
Vorbirea-Ți sfântă, Da și-Amin, ar reflecta iubirea!

Dar ai lăsat finitu-n om, să nu se-nfumureze,
Tu, Dumnezeu, el un atom, făcut să progreseze.
Și mult prea des, uitând ce e, zboară spre Căi Lactee,
Cercând să strângă ielele, în temple de-Astartee.

Şi-nlănțuit în dans profan, jertfește tot ce are,
Nu Domnului, ci lui satan, cu-atâta-nverşunare !
Baal îl prinde-n mreaja lui și îi pătrunde-n minte,
De-ajunge om al nimănui, și fără de sorginte.

De ar ști omul ce mai har există jos la cruce,
Ar da o fugă la Calvar, ofrandă a-Ți aduce,
Și-ar lepăda poverile și pentru totdeauna!
Religii sunt cu miile, credința-i numai una!

Ar înțelege pe deplin planul de mântuire,
Nu Ți-ar da cupa cu pelin în timp de răstignire.
Și n-ar împunge coasta Ta cu suliți otrăvite,
Ci-n proşternare s-ar ruga, să-l izbăvești, Iubite!

Stau și gândesc în nopți târzii, câtă înțelepciune
Stă în sintagma de "a fi", e har și e minune!
Sunt efemer pe-acest pământ, dar prin Isus Mesia,
Eu sunt cuprins în legământ, cu El am veșnicia!

Și nu mă-ngrijorez căci eu, deși cunosc amarul,
Îl am stindard pe Dumnezeu și ca reper, Calvarul.
Când trupul plânge biciuit de boli și suferință,
Privesc la Domnul răstignit, smerit și cu credință.

Căci vremea revederii e aproape, Domnul vine,
El va da plenitudine, celor de prin rovine.
Îi va-nălța pe stâncă sus! În Cartea Vieții-a scrie:
"Iertați prin sângele ce-a curs, admiși în veșnicie! "

20/02/17, Barcelona-Lucica Boltaşu

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>