De am înţeles chemarea

De am înţeles chemarea

Să ne grăbim ca să intrăm
Şi prin har să progresăm
În odihna-I, cea cerească!
Isus e, cel ce ne cheamă
Şi Cuvântu-I ne îndeamnă
S-arătăm credinţa noastră,
Precum că n-abandonăm
Şi de-al Său glas ascultăm.

De suntem, prea osteniţi,
Şi pe-al vieţii drum trudiţi
De griji multe-mpovăraţi
Cu drag afla-vom odihnă,
Şi El ne-o da sfânta tihnă
De vom fi-n totul predaţi
'N duh şi suflet pregătiţi
Pe-al chemării altar, uniţi.

Jugul ce-l purtăm de-i greu
Prin ale lui sarcini mereu
Singurei nu-l putem duce,
Numai Domnu-l poate lua
Pân-la jertfă spre-a-l purta,
Prin iubirea Sa cea dulce-
A dragostei lui Dumnezeu
La cruce punct de-apogeu.

Şi-n odihna Lui cerească
De va fi să ne primească
Plini de-o sfântă bucurie,
L-om proslăvi în cântare
Prin prea scumpa adorare,
În drumu-I, spre veşnicie
’N gloria Sa-mpărătească
Ce-n veci o să dăinuiască.

Slavă, cinste, şi închinare
Pentru sfânta Sa salvare
I se cade întotdeauna;
Căci pe marea-nvolburată
Viaţa având ameninţată,
A vorbit şi-a stat furtuna
La glasul Lui prin certare,
Stăpân fiind în guvernare.

Flavius Laurian Duverna
08 ianuarie 2014