text Poezii crestine

De aceea nadajduiesc in El

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Dan Viorica
DE ACEEA NADAJDUIESC IN EL



Sufletul meu, în Domnul a găsit mângâierea,
În Harul iubirii divine, a primit izbăvirea.
Lumina vie a făcut în mine schimbarea,
Partea mea de moştenire mi-e mântuirea.

Seva nobilei viţe, în care-am fost altoită,
Îmi dă hrana vitală şi setea îmi e potolită.
De Domnul vieţii mele, sunt azi ocrotită.
După al Său chip am fost cu migală croită.

Prin ape adânci cu valuri mari, învolburate,
Trec uşor, nu mă-nnec, Domnul nu-i departe,
De iubirea Divină, nimic nu mă desparte,
El mi-a dat veşnicia dintr-o iubire agape.

Dacă-s în focul bine încins, focul nu m-atinge,
E alături de mine în foc şi făpaia focului stinge.
Să-L părăsesc, nimic nu mă poate convinge,
Pecetluită-s prin Harul iubirii, cu a Lui sânge.

Nu lasă grijile să mă-ncolţească, să mă răpună,
Mă scoate la mal şi mă duce spre vreme bună.
Nu lasă soarele peste durerea mea să apună,
Iubirea Lui minunată e reală, nu o glumă.

Încrederea în El, eu mi-am pus-o pentru vecie,
Ridicată-s de El, pe Stânca numită Veşnicie.
Ferice de cel ce-L alege din fragedă pruncie,
Viaţa veşnică-i va fi ţelul şi a lui vrednicie.

Am biruinţă în încercare, oricât ar fi de mare,
Îngrijorările n-au forţa să vină, să mă doboare.
Purtată-s pe braţe puternice, mâini ocrotitoare.
Şi-n zorii dimineţii pe cer senin soarele răsare.

Nu lasă ispita, să-mi umbrească gândirea,
Şi-n ungherul minţii se desluşeşte puterea,
Ce-mi face-n inimă să fie trează vegherea,
Şi spre cer îmi îndreaptă paşii şi vederea.

Suferinţele-n valuri, îngăduite de Domnul meu,
Au fost spre-ndreptare, trezire, spre binele meu.
Mi-a fost alături în luptă când mi-a fost greu,
Mă sprijină cu braţul Său puternic, tot mereu.

Lăstarii firii fireşti pironiţi pe cruce, să se usuce
Nu pot strica nectarul iubirii divine, ce-o aduce
Izvorul sublim, ce ţâşneşte din tainica cruce,
Când Isus e-n inimă şi El spre cer mă conduce.

Sufletul contopit profund în Adevărul Scripturii,
Nu se pierde uşor în luptă, are protecţia armurii
Ce o dă Cel Veşnic, ca apărare împotriva urii,
Prin neprihănirea oţelită-n văpaia căldurii.

Sufletul meu hrănit din harul iubirii divine,
Înviorat în iertarea sacră, ce din har provine,
Crede-n sunetul care va anunţa: Isus vine!
Cu ochii spre Cetatea de unde El, revine.

Isus din firea omenească, prin harul iubirii,
Face o fire nouă, minunată, firea Dumnezeirii.
În ceas de taină trupul omului, nu-l lasă putrezirii,
Îl preschimbă-n trup nou, nesupus putrezirii.
AMIN!

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>