Dărnicia

Nu îmi ești prieten, nici dușman,
Dar mai amic îmi ești tu mie,
Căci nu ai pus un paravan,
Între avut și-ntre sărman
Și dăruiești cu bucurie.

Nu îmi ești frate, nici măcar
O rudă mai îndepărtată,
Dar frate-mi ești, că nu-i hotar,
Nu-i pricină, nici stăvilar,
S-oprească dragostea-ți curată.

Nu-mi ești vecin și totuși ești,
Mai mult decât eu pot a spune,
Prin tot ce faci, tu împlinești
Cuvântul Sfânt și te jertfești,
Ești un balsam, ești o minune!

Nu-mi ești aproape, te văd rar,
Dar simt iubirea-ți devotată,
Încă o zi în calendar,
A mai trecut, prin sfântul har
Și n-am să uit asta vreodată.

Ești un copil al lui Cristos
Și fapta ta curat vorbește,
Ești prieten, frate credincios,
Ești un vecin evlavios,
Azi un sărman îți mulțumește.

Și mult mai mult, acum când știu,
Că și tu ești lipsit ca mine,
Te prețuiesc, căci ești un fiu
De Dumnezeu. Isus e viu
Și El se va-ngriji de tine!

Și cum va fi când Dumnezeu,
Îți va vorbi cu duioșie,
Te va numi: "Copilul Meu! "
Iar Domnul Isus, Fiul Său,
Te va primi, cu bucurie?

"Am fost închis și M-ai căutat,
Am fost flămând și Mi-ai dat hrană,
Am fost și gol, M-ai îmbrăcat,
Ești fiul binecuvântat,
Primește-a veșniciei haină!

06/05/13, Barcelona- Lucica Boltasu