text Poezii crestine

Darea pentru Templu Sfânt

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Ioan Vasiu
Motto: "" Să nu mai dați păcatului mădularele voastre, ca niște
unelte ale nelegiuirii, ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii,
din morți cum erați; și dați lui Dumnezeu mădularele voastre, ca
niște unelte ale neprihănirii."" Amin! Romani 6:13.

Pe când Isus din Nazaret însoțit de ucenici
Se afla la Capernaum, într-o casă de aici,
Niște strângători de dare pun lui Petru întrebarea:
"Oare Învățătorul vostru nu dă pentru Templu darea?"

"Ba da" răspunde Petru, știind că darea-i poruncită
De Însuși Domnul Dumnezeu și prin Moise rânduită
Pentru acele lucruri sfinte ale poporului evreu,
Și pentru totul ce se face în Casa lui Dumnezeu.

Ori și astăzi, ca atunci, noi avem un Templu Sfânt
Și un popor ales să fie Biserica Lui pe pământ,
Sfântă și fără prihană, care în veci va dăinui,
Fiind lucrarea lui Hristos - zidită cu pietre vii. -

"Învățătorul nu plătește?" O, ba da! Și încă ce plată!
Cum nimenea nu a plătit, nici n-o mai plăti vreodată!
Prețul dării pentru Templu ce avea să o plătească
Nici nu poate fi înțeles de vreo minte omenească.

N-a dat aur, nici argint; nici bogății de pe pământ,
Ci Și-a dat ca dare viața! Și-a dat sângele Său sfânt!
Și prin darea asta sfântă Biserica va dăinui mereu -
Că Biserica e Templu Sfânt și Veșnic a lui Dumnezeu.

Când a intrat Petru în casă ca să-i spună despre dare,
Isus, i-a luat-o înainte, și i-a pus o întrebare:
"Ce crezi Simone?"... Vedeți, pentru Isus, cu siguranță,
Ce crezi tu, nu ce cred alții, asta are importanță.

"Ce crezi, împărații lumii, fie drepți, fie haini,
Cine le plătește dare? Fiii lor sau cei străini?"
"Cei străini, răspunde Petru, de aceștia sunt plătiți;"
"Adevărat, zice Isus. Așadar, fiii-s scutiți."

Fraților, ați luat seama cât de mult se deosebesc
Împărații pământești de marele Împărat Ceresc?
Fiii lor nu plătesc dare, ci, doar străinii vor plăti,
Dar Împăratul Veșniciei primește numai de la fii.

Cei străini care dau dare pentru lumeștii împărați,
N-o plătesc cu bucurie, o plătesc că-s obligați;
Și mulți sunt apăsați de bir, de darea împărătească,
Că osânda îi așteaptă dacă nu pot sa plătească.

Dar Împăratul nostru numai de la fiii Săi ia dare,
Căci ei cu bucurie dau doar acele daruri care
Prin sângele sfânt a lui Isus sunt curățite și sfințite,
Și cu dragoste în inimi, ele Îi sunt dăruite.

De la străini El nu primește; darea lor e mincinoasă,
Că străinii-s stăpâniți de firea veche, păcătoasă;
Ei poartă-n inimi duhul lumii și păcătuiesc mereu
Vrând și prietenia lumii și împăcați cu Dumnezeu.

Isus știind că strângătorii L-ar fi înțeles greșit,
Neînțelegând ca Petru, cine-i de dare scutit;
Și, ca ei să nu păcătuiască poticnindu-se în dare
L-a trimis pe Simon Petru s-arunce undița în mare

Și i-a spus să tragă afară peștele ce va veni,
Să-i deschidă îndată gura, că în gură-i va găsi
Acel ban de trebuință; să i-l scoată și, apoi,
Să plătească cu el birul, darea pentru amândoi.

Când Își alesese ucenicii începuse cu doi frați:
Simon Petru și Andrei au fost cei dintâi chemați -
Și urmându-L pe Isus, Simon Petru a devenit
Marele Pescar de oameni, din pescar obișnuit.

De atunci aleșii Lui sunt gata să Îi slujească
Și cu dragoste și râvnă zi de zi să ostenească
Pescuind în marea lumii ca peștele să fie scos,
Cu undița Evangheliei Domnului Isus Hristos.

Are mare importanță ca întâiul pește tras afară,
Pescarii să-i deschidă gura, altfel ar putea să moară
Cu banul de dare-n gură, nemărturisind, astfel,
Că Fiul lui Dumnezeu a murit și pentru el.

În gura fiecărui suflet tras afară prin Cuvânt
Se află mărgăritarul, darea pentru Templul Sfânt,
Mărturia lui ca pildă că din groapă a fost scos
La lumină și la viață, prin iubirea lui Hristos.

Asta-i darea pentru Templu, mărturia lui ce crede:
C-a fost mort, acum e viu, a fost orb și-acuma vede;
Că prin credința din inimă se capătă neprihănire
Și doar mărturisind cu gura se-ajunge la mântuire.

Doamne dă-ne înțelepciune, și putere și credință
Ca în pescuirea noastră s-avem rod și biruință! ...
Pescuind în marea lumii, să putem trage afară
Sufletele păcătoase, să nu le lăsăm să piară.

Pune-n inimile noastre pricepere și învățătură,
Să putem vesti Cuvântul și chemarea din Scriptură
Cu nădejdea mântuirii și cu îndrăzneală multă,
Să ne mântuim pe noi și pe cei ce ne ascultă. Amin!
Alba Iulia 23.09. 2019



Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>