Dă-mi Untdelemn

Dă-mi Untdelemn în vasul meu
Setos de-a Ta Putere!
E tot ce-Ți cer bun Dumnezeu,
Ca să am înfiere,

Să fiu al Tău, pentru vecii,
Ființa să-mi inunde,
Să mă-nconjori cu Ape vii,
În suflet când pătrunde

Al Tău Izvor, să-mi curățești
Cu apa Ta curată
Trăirea, și să-mi potolești
Inima însetată.

Să sorb cu dor, strop dupa strop,
Aceasta mi-e dorința,
S-o torni în mine un potop,
Să-mi sature ființa!

Apoi, să torni al Tău Ulei
Pe cap, să nu-mi lipsească.
Să pot răzbate printre lei,
Să nu mă amăgească,

Nicicând vreun gând răzleț, străin,
Să mă despart de Tine.
Ci vreau să urc cu cei ce țin
Cărările Divine,

Spre culmi cerești de har nestins
Spre-a Ta Împărăție,
De Mâna Ta să fiu atins
Să-mi dai din nou tărie.

Să fim mereu nedespărțiți
Prin vale sau pe culme,
Să știu că Tu dai biruinți,
Și mă păzești prin lume.

Să Te mai văd, ah cât doresc!
Să simt că ești cu mine,
Să-Ți spun cât de mult Te iubesc
Să nu pleci de la mine.

Căci Te aștept, da, mult mai mult
Decât străjeru-așteaptă
Ai zilei zori, căci vreau s-ascult
A Ta prea dulce șoaptă!

E prea lung timpul zăbovit,
E prea departe ziua,
Și ard de dor necontenit
Să-Ți mai trimiți Tu roua,

Ce-mprospătează țelul nost'
De-a merge mai departe,
De a rămâne treji în post
Să fim scăpați de moarte!

Simțim mai mult ca niciodat'
Nevoie de-a Ta hrană
De-al Tău Cuvânt drept și curat
Și să ne dai o haină

Ce-o vom purta-n locașul Sfânt,
În ziua nunții Tale
Când, ne vei lua de pe pământ
Să-Ti cântăm Osanale!

În marea zi, Păstor preablând
Tu ne vei fi Splendoarea
Căci Te-am chemat ades plângând
Să ne arăți cărarea,

Să știm pe unde să călcăm
Plăcuți să Îți fim Ție,
Ca veȘnic sĂ ne bucurăm
'N-a Ta Împărăție.

Umblând prin lume, ne-am săpat
Fântâni ce nu țin apă,
Și am rămas morți în păcat
Stând în adânca groapă,

Fără lumină, făr' un țel,
Uscați de grea arșiță,
Dar Te chemăm azi, Sfinte Miel,
Deschide o portiță,

Și scapă azi poporul Tău
Care este pe moarte,
Ridică-ne bun Dumnezeu,
Căci nu-i cin' să ne poarte

Pe braț de fier, cum Tu-ai purtat
Poporu-Ți prin pustie,
Doar Tu ești Viu și-Adevărat,
Doar Tu ești Apa vie!

De-aceea, gândul ne-ndreptăm
Spre Tronul de-ndurare,
Chiar bâjbâind, Te căutăm
Să ne dai vindecare,

Să ne ridici din tot ce-a fost
Păcat și făr'delege.
Te vrem pe Tine Domn al nost'
Și Salvator și Rege!

Ai Tăi să fim, pentru vecii
Nimic să nu ne-abată,
Să fim supușii Tăi copii
Iar Tu să ne fii Tată!


Amin!