Cuvântul Tău, e adevăr!

Cuvântul Tău, e adevăr!

Să credem în ce vine și-n Cel ce ne va duce,
Să credem cu tărie, că nu este o glumă
Să credem cu iubire ce-n Duhul Sfânt ne zice
Să credem cu putere, în vestea Lui cea bună!

Să știm că adevăruri ce-s scrie-n Sfânta Carte
Nu sunt povești deșarte sau visuri omenești,
Biblia e Cuvântul, cu Ea pășim departe
Și vom trăi cu Domnul, în lumile cerești.

Acolo vom scăpa de tot ce greu ne-apasă
Și de cel rău pe care noi n-am vrut să-l iubim
Și azi, el stă la pândă, veghează, nu ne lasă,
Pe Domnul veșniciei, cu drag să Îl slujim.

Mereu ne șicanează, de veghe stă într-una
Și tare rău îi pare ca nu vrem să-l urmăm.
El ne-ar promite totul, și soarele, și luna,
Și-ar face orice lucru, ca viața să îi dăm.

De el, înșelătorul, cu toții ne-am lovit
Când ținta noastră-n viață nu a mai fost Hristos,
Unii contra altora, prin ură ne-a învrăjbit,
Căci visul lui de veacuri, e să ne vadă jos...

În rele să trăim și-n multă desfrânare
Să facem chiar și crime, să fim fără speranță...
Răbdare are multă și vrea ca fiecare
Din oameni, să-l urmeze, să piardă orice speranță,

Acesta-i țelul lui, s-atragă omenirea
Pe drumul greu al morții și-a tot ce este rău.
El crede că mai poate să aibe mântuirea
Că poate fi iertat, de bunul Dumnezeu.

El, fiind cuceritor de suflete omenești
Mai speră că Isus, poate, îl va ierta.
Le-a pus ca și pe tavă, plăcerile lumești,
El crede că de-s mulți, Domnul Se va îndura.

Dar Isus, Domnul Vieții e pur, și e curat,
În marea Împărăție pe care-a pregătit-o,
Nu va intra nicicând cel care-i cu păcat,
Căci, cine nu L-a vrut, viața nu și-a sfințit-o!

Ne vede slăbiciunea și imperfecțiunea
Și mâna ne-a întins-o atunci când am căzut.
El este Domnul Vieții, El e perfecțiunea,
Ne-a fost mereu alături, atunci când I-am cerut

Totul Îi aparține, nimic noi nu avem,
El le-a făcut pe toate și pe noi ne-a creat,
De aceea ne ajută de câte ori cădem
La ceruri să ne ducă, la Tatăl adorat.

Amin

Câmpia Turzii, 10 aprilie 2011