Cumpătarea

1. Cumpătarea-i datoria oricărei ființe drepte,
ea îndrumă pașii vieții pe cărările-nțelepte,
în ea este sănătate și putere și iubire
și doar ea aduce-n casă și în suflet mulțumire.

2. Omul fără cumpătare
cât ar strânge tot nu are,
că din sacul care curge
cât se toarnă, nu se-ajunge.

3. Cumpătarea e virtutea ce se află-n chibzuință,
fără ea vorbești zadarnic de iubire și credință,
căci fără de cumpătare nu-i credință, nici iubire,
iar când sunt, aduc doar hulă
și necaz și necinstire.

4. Cumpătarea se arată
în umblarea cea curată,
în vorbirea măsurată
și în faptă, de-orice dată.

5. Unde nu e cumpătare să te-aștepți la sărăcie,
chiar dac-ar fi fost acolo cea mai mare avuție,
căci din vasul care curge
chiar când pierde doar un pic,
în curând sosește vremea că n-a mai rămas nimic.

6. A fi cumpătat înseamnă a griji de-orice fărâmă,
zidul ne-ngrijit la vreme, cât de tare-i se dărâmă.

7. Cumpătarea și risipa nu pot merge împreună,
ele n-au dus niciodată laolaltă casă bună,
omul cumpătat urăște și-osândește-orice risipă
el nu-și cheltuie zadarnic, nici un ban
și nici o clipă.

8. Cumpătarea are margini și măsură-n toate cele,
nu numai în cele bune,
dar chiar și în cele rele.

9. Nu-i decât un drum spre viața plină de îndestulare
și-acest drum frumos și sigur se numește cumpătare.
- Fiul meu, obișnuiește-ți zi de zi ființa-ntreagă
calea asta s-o urmeze
și să-i fie cea mai dragă.

10. Hotărârile frumoase bine e să le luăm
însă dacă nu le ținem, ne-nțelepți ne arătăm.

11. Mai târziu sau mai devreme rabdă cel necumpătat
căci pe unde faci păcatul, ispășești orice păcat,
cine n-are cumpătare în ce face și vorbește
vine prea degrabă ziua când cu lipsuri ispășește.

12. Cine n-are cumpătare
să n-aștepte desfătare,
căci risipa cheltuiește
tot mai mult decât primește.

13. Omul cumpătat e-acela care dă ce-i drept oricui
și-n tot drumul lui n-atinge cu nimic al nimănui,
ci își ține și cuvântul și tăcerea măsurat,
numai astfel omul este credincios adevărat.

14. Fericită-i cumpătarea căci ea strânge nu aruncă,
știe că-orice fărâmitură ca s-o ai se cere muncă,
de aceea ea n-aruncă nici un dram ce-i prisosește,
știe că la orice-i vine vremea-n care trebuiește.

15. Cea mai întristată țară este-aceea fără frați
și cea mai săracă-i țara fără oameni cumpătați.