Cum Doamne, să nu laud?

Cum Doamne, să nu laud?

Cum Doamne, să nu laud
Iubirea Ta cea minunată,
Ce lumii-ntregi fu arătată,
În Jertfa sfântă din Calvar
Când morţii i-ai pus hotar
Prin simplul fapt c-ai înviat
Şi sus la cer, Te-ai înălţat?

Cum Doamne, să nu laud
Iubirea Ta cea salvatoare,
Ce-n suflet mi-a pus oroare
Pentru păcatul cel cumplit
Ce moartea mi-a princinuit,
Dar care prin a Ta Jertfire
Mi-a adus sfânta mântuire?

Cum Doamne, să nu laud
Iubirea Ta cea răbdătoare,
Ce mi-a luat, vina cea mare
A păcatului de sub blestem
Şi-ai ţintuit-o sus pe lemn,
Pe lemnul crucii, ce-nălţat
Între pământ şi cer ai stat?

De-ceea-ntruna preţuiesc
Iubirea sfântă, ce rămâne
O perlă care n-o s-atârne,
Decât de forţa creatoare
În veci de veci izvorâtoare,
Spre-a vieţii sfântă fericire
Din vasta-Ţi operă-n zidire!

Flavius Laurian Duverna
24 iulie 2013