Cules din Colb

Cules din colb, de mâna-Ţi sfântă
Şi aşezat în palma Ta
Tu m-ai privit cu duioşie, zicându-mi:
Şi-aceasta? Este tot a mea!
M-ai aşezat mai bine'n palmă,
M-ai cercetat şi m-ai privit
Si dintr-o dată am simţit
Că-Ţi sunt copilul cel iubit,
Chiar dacă tremuram de frică şi . . .
M'imaginam tot ce e mai rău . . .
Dar Tu . . . în dragostea-Ţi de Tată
Te-ai aplecat, şoptindu-mi "Eşti al meu!"
Cum? Eu din colb, de jos din prafu' aşa murdar
Şi-aşa sărac, să fiu o fiică de'mpărat?
Şi-n in subţire să mă'mbrac? Cum? Eu?
Tu? Creator?
Eu, muribund, să fim de'acuma împreună?
Da! . . . Către locul cel ceresc . . .
Eu, susurul, Eu Sfântul Duh,
Purta-te-voi de mână.
Sunt ani de-atunci . . .
Mai bat şi astăzi vânturi,
Şi grindini, ploi reci, vin,
Dar în mâna-I Sfântă-I, în căuşu-I,
E'aşa de bine . . . mă simt divin.