Cu Dumnezeu în subteran

Cu Dumnezeu în subteran!

O, câti mariri adevărați
Avut-a Domnul în trecut
În temnițe şi-n închisori
Credința lor şi-au făcut scut

Pe Domnu-n inimi L-au avut
În temniţi ude, si cu şobolani
Mărturisind iubirea Lui Hristos
Acolo si-au lasat, ai tinereții ani
***************************
Pe coridoare cu miros de hoit
Si scrâşnete de groază, în ecou
Erau bătuti la talpa goală
Cu o vână grea de bou

În temniți reci si cu zăbrele
N-aveau o haină să se încălzească
Însă aveau iubirea Lui Hristos
Si pacea Lui dumnezeiască

Nu se temeau c-aveau să-i frângă
În foame si-n bătai fără folos
Si printe țipete si-njurături
Le povestea de mântuirea Lui Hristos

În miez de iarnă erau scoşi
În ger napraznic, stăteau goi
Dar i-au iubit pe torționari si atunci
Cum ne-a iubit Hristos pe noi

Martiri ce fost-au coborâți
În grote negre, ca-n mormânt
În negura murdară fără aer
Ei, respirau prin Duhul Sfânt

Din pâine neagră, Cină şi-au făcut
Pe piepturi muribunde păinea au pus
Căci pe altarul cel zdrobit
Era o pâine înmuiata, în lacrimile Lui Isus
***************************
Cu totii şi-au primit de-a dreptul
Pe frunte, sărutarea Lui Isus
Si n-au avut nici un regret
Că viața pe altarul Sau şi-au pus

Dar... cine oare mai doreşte azi
Să stea în foame si în suferinţă?
Chiar viața dacă trebuie să-şi dea
Cu bucurie, pentru-a lui credință...
Amin!