Cu Domnul după gratii- Povara nu mai este grea

Povara nu mai este grea


Cu râvnă ani buni am lucrat
Noi în ogorul Domnului
Şi Legea Lui am respectat.
Din nou primeam răsplata Lui.

Biserica ce-o frecventam
Dintr-un oraş apropiat,
Aici cu drag primiţi eram
Şi foarte mult am predicat.

Ştiam ca să vorbesc frumos,
Eram băiat cu pregătire.
Făceam doar lucruri cu folos
Iar Domnul ne-a avut de ştire.

Domnul ştia ce îmi doresc:
O fată bună-mi căutam.
Voiam să mă căsătoresc,
Familie şi copii să am.

Şi fratele meu îşi dorea
Acelaşi lucru: să se-nsoare.
Dar mă-ntrebam: cine-ar putea
Să uite c-am fost la-nchisoare?

Domnul e bun, toate le iartă;
El toate le poate uita.
Omul nu poate niciodată
Să ierte orişice, cuiva.

Nu eram nici prea tinerei,
Anii, amprenta şi-au lăsat.
N-a fost uşor, au fost ani grei,
Dar sănătatea ne-am păstrat.

La fel, credinţa ne-am păstrat-o.
Închis, nu e deloc uşor;
Noi altora le-am arătat-o.
Domnul ne-a fost de ajutor.

Aveam pe cineva în minte,
O fată blândă şi sfioasă.
Schimbam des între noi cuvinte,
Era o fată credincioasă.

Dar mă gândeam dacă-ar putea
Trecutul meu să-l ocolească
Şi mă-ntrebam dacă ar vrea
Aşa cum sunt să mă iubească?

Părinţii i-au murit, s-au dus.
O singură soră avea.
Bolnavi, cancerul i-a răpus,
Nu mai aveau pe nimenea.

De croitorie se ocupau
Satul întreg le căuta.
Un mic atelier aveau,
Muncind, traiul îşi câştigau.

va urma