text Poezii crestine

Cu Domnul după gratii- O scrisoare de împăcare

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Florența Sărmășan
O scrisoare de împăcare


Dar prietenul meu cel mai bun
S-a oferit să mă ajute.
Vedea că eu, chiar de nu-i spun,
Aveam gânduri şi vise multe.

Şi-a dat seama că îmi e dor
De mama şi de tatăl meu
Dar mă gândeam: poate nu vor
Săă accepte locul unde-s eu.

El m-a convins să fiu mai bun,
Să las mândria la o parte,
Să nu mă port ca un nebun
Căci Domnul meu le ştie toate.

S-a oferit el să le scrie
Şi să le spună unde sunt.
I-a invitat aici să vie
Dar să nu-mi spună un cuvânt.

Nimic să nu îmi reproşeze
Căci eu destul am suferit,
Dar nici să nu se întristeze
Că-acum pe Domnul l-am primit.

A scris cum el ştia mai bine,
Tot adevărul lor le-a spus
Ca ei să mă ierte pe mine
Căci sunt al Domnului supus.

Ca pentru el s-a străduit
Şi cu dreptate a judecat.
Numai de bine m-a vorbit
Şi-n faţa lor m-a lăudat.

Eu n-am dorit să văd ce scrie;
Oricum parcă nici n-aş fi vrut.
Dar el ţinea ca ei să ştie
Oricât de mult i-ar fi durut.

Multe emoţii am avut
După ce la părinţi le-a scris
Şi sufletul mult m-a durut,
M-am întristat şi mult am plâns.

Plângeam de marea remuşcare
Pe care-n inimă o aveam.
Era o piatră de-ncercare
Şi nu ştiam. Oare-o treceam?

Dar Domnul şi acum a lucrat,
M-a întarit să pot răbda
Şi orice s-ar fi întâmplat
Aş fi primit că drept era.

Conştiinţa mea se revolta
Şi mă gândeam cât am greşit.
Dar Tatăl cel bun mă-ntărea,
Îmi vedea cugetul smerit.

Din Biblie citeam mereu
În timpul liber ce-l aveam.
Şi mă rugam Domnului meu,
Toate problemele-i spuneam.

Eu i-am cerut să-mi dea putere
Să pot în faţa lor să stau
Şi să nu văd a lor durere.
O îmbrăţişare să le dau.

Şi a trecut mai mult de-o lună
Şi nici o veste n-am primit
Şi mă gândeam ce or să spună
După ce ştirea au citit.

Şi fel de fel de variante
În minte îmi închipuiam
Învălmăşite, adunate
În cuget eu multe aveam.

Dar fratele cel bun, mai mare,
Mi-a spus să fiu încrezător
Căci Domnul e plin de-ndurare
Iar eu sunt al Său slujitor.

Dar şi eu chiar aşa simţeam;
Eram copilul Domnului.
Şi cu credinţă îi ceream
Ca să mă ţină-n mâna Lui,

De toate să fiu apărat
Şi cu cei dragi să mă-ntâlnesc
Şi-n seama Lui tot am lăsat.
Îl am pe El şi-I mulţumesc.

va urma

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>