Cu Domnul după gratii- Domnul îşi arată îndurarea

Domnul îşi arată îndurarea


Dar Domnul cel bun semn mi-a dat
Căci într-o zi -nici nu visam-
De acolo eu am fost mutat,
Cu alţii-n celulă stăteam.

Erau oameni mai liniştiţi,
Pedepsele mai mici le aveau.
Erau oameni căsătoriţi;
Cei de acasă-i căutau.

Era cu totul altă viaţă.
De bucurie acum plângeam.
Am văzut a Domnului faţă;
N-aveam cuvinte, mă smeream.

Atunci Domnului i-am promis
Că-n ceasu-n care voi scăpa
Sunt hotărât şi sunt decis
Pe El să-L am în viaţa mea.

De fapt şi acuma Îl aveam:
Numai în El era al meu crez.
Dar de vreo şansă voi avea
Voiam ca să mă şi botez.

Să împlinesc cum se cuvine
Şi-un Legământ să-nfăptuiesc
Ca să rămană langă mine
Şi orice-ar ar fi eu să-L iubesc.

Pe cei noi altfel îi priveam,
Nu mai trăiam mereu cu teamă,
Dar prea mult nu mă avântam,
Să nu fiu prea luat în seamă.

Ştiu; prea multe am păţit
Cu ceilalti un an cât am stat.
Scuipat de ei, batjocorit,
Eu lecţia mi-am învăţat.

Vorbeam numai când trebuia,
Deloc nu mă amestecam.
Unul cu altul când vorbeau,
Tăceam, mai bine ascultam.

Pe scurt le-am spus istoria mea
Ca să-nţeleagă ce-am comis.
Unul chiar mă compătimea,
Ceilalţi tăceau, nimic n-au zis.

Cu cel ce m-a compătimit
Chiar am legat o prietenie.
Era drept: nu era-ncrezut.
De ajutor avea să-mi fie.

Chiar din oraşe apropiate
Acol’ ne-am găsit că eram.
Eu îl vedeam ca pe un frate,
Simţeam că nu mă înşelam.

El sincer m-a compătimit,
Însă dreptate nu mi-a dat.
Când de părinţi i-am povestit
Cu lacrimi în ochi m-a mustrat.

Atunci, eu nu am înţeles
De ce a fost impresionat
Şi cu mustrarea m-am ales,
Dar deloc nu m-am supărat.

Aveam şi eu pe cineva
Cu care mă înţelegeam,
Unul de altul ne păsa
Şi foarte multe discutam.

Ceva comun noi doi aveam:
Şi el pe Domnul L-a slujit.
Ştia multe când povesteam,
Eram convins că n-a minţit.

Simţeam în mine o bucurie
Şi o dorinţă de slujire.
La toţi voiam să spun să ştie
De a Domnului mântuire.

Dar prietenul meu nou găsit,
Prudent, m-a atenţionat
Să las ca să mai treacă timp
Şi el uşor i-a abordat.

Şi m-am gândit: dreptate are.
Dincolo multe am păţit.
Mai bine ca să am răbdare,
Să tac şi să fiu chibzuit

Ca să spun totul, cu măsură
Şi doar la timpul potrivit.
Să ştiu să-mi poruncesc la gură
Şi să-l ascult m-am hotărât.

va urma