text Poezii crestine

Cu Domnul după gratii- Destăinuiri

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Florența Sărmășan
Destăinuiri


De câţiva ani n-am mai simţit
Aşa o mare fericire.
În noaptea aceea am dormit
Mai mult decât îmi sta în fire.

Eu Domnului i-am mulţumit
Că azi m-a binecuvântat.
Cu ai mei dragi m-am întâlnit -
Trăiau deşi eu n-am sperat.

Când împreună i-am văzut,
Nimeni ca mine nu era.
În Domnul meu m-am încrezut
Şi am văzut răsplata Sa.

Cu prietenul meu m-am rugat,
Am mulţumit lui Dumnezeu.
Acest om mult m-a ajutat,
M-a-ncurajat când mi-a fost greu.

El inima nu şi-a deschis
Decât târziu. Mi-a povestit
Cum a ajuns aici. Mi-a zis,
Mi-a relatat amănunţit.

El a avut o viaţă grea.
Părinţii de mic i-au murit.
La Casa de copiii era
Când o familie l-a găsit.

În plasament lor le-a fost dat.
Ca şi părinţi i-au devenit.
Cu ce-au putut l-au ajutat.
La ei se simţea fericit.

Şi câţiva ani a dus-o bine.
Avea chiar tot ce îşi dorea.
Necazul de el scai se ţine;
Satan era activ, lucra.

Părinţii care l-au luat
Erau doi oameni credincioşi.
Despre Isus l-au învăţat.
Erau cinstiţi, evlavioşi.

Despre Isus i-au povestit
Şi din Cuvânt l-au învăţat.
Visau s-ajungă sus, şcolit,
Să fie bun şi educat.

Când a ajuns mare să fie,
Cu Domnul face legământ
Şi-a învăţat multe să ştie,
Să spună din al Său Cuvânt.

La toţi pe Isus îl vesteşte
La şcoală, pe unde umbla.
Despre Isus deschis vorbeşte
Teamă n-avea de nimenea.

Era un mare vestitor
Şi din Scripturi mereu vorbea.
Sigur pe el, cunoscător,
De Domnul propovăduia.

Un tânăr exemplar a fost.
Mândri de el cu toţi erau.
Dar şi-a pierdut al vieţii rost.
Necazurile îl doborau.

Au fost ani scurţi de fericire
Pe care acolo i-a trăit
Şi o mare dezamăgire
În viaţa lui iar a venit.

Călătoreau încet, spre mare.
Tatăl maşina conducea
Şi planuri aveau fiecare
Gânduri şi vise îşi spuneau.

Deşi el nu era înfiat,
Aceşti doi oameni îl iubeau,
Dar pentru el nu a contat.
Cu toţi în Domnul se-ncredeau.

A dobândit avere mare
-Cu-nţelepciune, se gândea-
Ce şi-ar dori-o fiecare
În viaţă să o poată avea.

El îl avea pe Dumnezeu
-Prin acesti oameni L-a aflat-
Şi din băiatul mic şi rău
Au scos un tânăr minunat.

Acum un rost avea la toate,
Era harnic şi studios.
Voia să facă tot ce poate
Să fie un bun credincios.

Avea o minte sclipitoare;
Toate uşor le învăţa.
Vorba lui era ziditoare;
Spunând-o, te încuraja.

Era un om dintr-o bucată.
Chiar mă mir cum l-am întâlnit
Şi nu aş crede niciodată
Că ar putea fi necinstit.

El acuzat de furt era;
La o familie a muncit.
Pedepasa acum şi-o ispăşea
Că un lucru şi-ar fi însuşit.

A spus că e nevinovat
Şi pe nedrept a fost închis
Şi că nimic nu a furat,
Dar pe nimeni nu a convins.

va urma

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>