Cu Domnul dupa gratii- De tot ce-a fost îmi amintesc

De tot ce-a fost îmi amintesc


Îmi amintesc faptele rele
Care cu alţii le-am făcut,
Păcatele multe şi grele
Ce le-am iubit atât de mult.

Căci anturaje dubioase
Am început să frecventez,
Făceam lucruri periculoase
De care-acum mă-nfricoşez.

Chiar eu singur mă amăgeam
Şi nimeni nu era ca mine;
Deştept şi tare mă credeam,
Tot ce făceam simţeam că-i bine.

Un sfat bun nu îl acceptam
Dacă cineva îmi dădea.
Credeam că toate le ştiam
Şi nu primeam aşa ceva.

Acei care mă cautau,
Eu prieteni îi consideram,
Dar ei veneau, se linguşeau
Să capete ce îşi doreau.

Căci eram bun şi generos
Cu acei care mă aprobau.
Ba, câteodată, chiar milos
Când în necazuri se aflau.

Eram un domn -aşa credeam-
Iar cei din jur asta ştiau
Căci pretindeam ce nu eram;
Linguşitori mă aprobau.

Dar privit în realitate
Eram cu totul altceva
Şi chiar deloc n-aveam dreptate
Să am idol persoana mea.

Eram un biet naiv de care
Acei din jur se minunau.
Eu eram bun cu fiecare
Dar ei de mine toţi râdeau.

Şi viaţa astfel se scurgea,
De-ai mei nu m-a interest,
Eram doar eu cu clica mea,
Eram aşa cum am visat.

Dar viata nu era aşa
De simplă, cum eu am crezut.
Furtuna se apropia
Şi ce-a urmat eu am văzut.

Cu ai mei încă locuiam;
Eram mereu nemulţumit.
Părinţii multe îmi spuneau;
Pe ei mă enervam cumplit.

Ei îmi păreau cicălitori
Deşi mă sfatuiau de bine.
Îi evitam de multe ori,
Să nu mai vorbească cu mine.

Dar ei Domnului s-au rugat
Şi tot mă atenţionau.
N-am ascultat, nu mi-au păsat
Durerile ce-i măcinau.

Cuvinte grele, dureroase
Cu răutate le spuneam.
Priviri rele, suspicioase
Nervos şi rău le aruncam.

Mă irita când îmi vorbeau;
Ştiam că e adevărat.
Ei în declinul meu credeau,
Vedeau că în rau m-am schimbat.

Nu mai eram copilul bun
Ce adunarea o frecventam,
Dornic la toţi ca să le spun
Ce din Scriptură învăţam,

Cântările melodioase,
Ce le cântam în adunare
Şi poeziile frumoase
Şi-a mea corectă comportare.

Nu mai eram ce şi-au dorit.
Parcă prea brusc m-am transformat;
Băiatul lor cel bun, iubit
Ce-a fost cândva, apreciat.

Şi-ncet, încet viaţa-mi trecea,
Se împlinea ce îmi spuneau.
Prezicerea lor mă-nfuria,
Voiam să arăt că se-nşelau.

Voiam să creadă că eram
Un om ce viaţa o iubeşte,
Dar singur mă batjocoream -
Dar nu credeam că aşa este.

va urma