Cu Domnul după gratii- De Domnul m-am îndepărtat

De Domnul m-am îndepărtat


Ai mei părinţi mult se rugau,
În Dumnezeu aveau credinţă
Şi pentru mine sufereau,
Dar eu n-aveam pic de căinţă.

S-au întristat când am plecat
-Numai pe mine mă aveau-
La asta, nu s-au aşteptat
Şi sideraţi de tot erau.

Au plâns şi mult s-au supărat
Că eu voiam să-i părăsesc.
Să mă oprească au căutat
Dar nu-mi păsa că-i necăjesc.

Ştiam c-o să se obişnuiască;
Cu timpul n-or mai suferi.
În Domnul pacea o să-şi găsească
Şi fără mine vor trăi.

Ba eram mai înverşunat:
Ca nişte dusmani îi priveam.
Nu-nţelegeau. M-am săturat
Să fac doar ce ei îmi spuneau.

Le-am spus:”Bătrân când voi ajunge,
Eu singur mă voi pocăi
Căci oricum timpul trece, fuge.
Curând şi eu un moş voi fi.

Atunci o să îmi amintesc
Promisiunea ce-am făcut
O să-ncerc să mă pocăiesc,
Dar azi sunt tânăr; mai e mult…”

L-am scos din gând pe Dumnezeu
Propriu-mi stăpân voiam să fiu.
Cel important eram doar eu,
De nimeni nu voiam să ştiu.

Pe căi greşite am pornit,
Isus nu mai era cu mine.
Eu, plin de sine, L-am gonit
Gândind că tot ce fac e bine.

Dar nu a fost cum am crezut,
Necazul de acum urma.
Faţa Satanei am văzut
Căci viaţa el mi-o conducea.

Prietenii mult mă căutau,
Eu în afaceri m-am băgat
Să produc bani -asta voiam-
De toţi eram solicitat.

Inteligenţa mă ducea,
Mă descurcam perfect în toate
Şi asta bani îmi aducea;
Trăiam bine cum nu se poate.

Eram un tânăr fericit,
Nimic în lume nu-mi lipsea.
Fetele nu m-au ocolit
Şi bine viaţa îmi mergea.

O vreme totul a mers bine.
Ca un stăpân eu mă simţeam
Iar prietenii veneau la mine
Şi împreună ne distram.

Am început să le ştiu toate
-Plăcerile ce existau-
Nu aveam teamă că se poate
O dată seama ca să dau.

Credeam că-s precaut în toate
Şi de pericol mă feream
Dar diavolul le ştie toate.
Degeaba cu el mă luptam.

Pe mine el m-a câştigat
Şi căuta să mă zdrobească.
De viaţa mea nu i-a păsat,
Totul voia să nimicească.

va urma