Cu cerul stau față'n față

Cu cerul stau faţă'n faţă


Copleșit de îndurare, bat la poarta milei Tale;
Sunt copilul Tău Isuse, călător în lumea mare.
Îngenunchiat și smerit, la altarul de 'ndurare,
Ruga mea, Tu s-o asculți, și umila mea chemare.

Te-am simțit Isus iubit în ale zorilor simfonii,
Când prin raza rubinie, mi-ai șoptit "Sunt lângă tine!"
La orizont Te-am zărit, când soarele-a răsărit,
Cu iubire Tu mi-ai spus: "Ești copilul meu iubit!"

Prin foșnetul codrilor şi natura-mi șoptește,
Că Isus din ceruri, cu drag mă privește;
A mea rugă tămâiată cu suspin și lacrime,
Pe altarul sfânt o lași să se-nalțe.

În amiaza vieți mele, soarele dogoritor,
Mersul mi-l obosește,Tu mă 'ndemni să urc cu zor.
Anii au trecut în grabă, apusul îmi bate'n poartă,
Privirea-mi încețoșată, prin nouri Te caută.

Cu cerul stau față'n față; vreau Isuse, o speranță.
Tu îmi spui că nu sunt singur, mă'nsoțești în a mea viață;
Și prin unda înserării, îmi șoptești în dulce murmur...
Mă veghezi, mă cercetezi, prin a Duhului Sfânt susur.

Bat și azi la poarta Ta mulțumirea și lauda mea;
Te-am chemat, mi-ai răspuns; bătut-am, mi-ai deschis,
M-ai ridicat când am căzut; în dureri, cu mir m-ai uns,
M-ai ținut în palma Ta când viața mi-a fost grea.

Doamne, ascultă-ne pe toți, mângâiere să trimeți,
Credința să ne-o mărești pentru slăvile cerești;
Vindecare dă bolnavilor și belșug celor lipsiți
Iar când Tu vei reveni, du-ne Doamne'n veșnicii.