Cu cerul întunecat...

Cu cerul întunecat...

Cu ceru-ntunecat de ieri
Rămâne sufletul în noapte,
Căci nu vin zori de nicăieri
Nici har divin spre mai departe.

De aceia Scrisul Sfânt răsună
În cuget cu-o trezire vie:
„Să nu lași soarele să-apună
Peste amara ta mânie”!

Nu sta pe gânduri la răscruce
Și nu te târgui cu firea;
De n-o pui repede pe cruce,
Ia-ți răstignește fericirea!

Ascultă ce-ți șoptește Duhul
În cugetul cu „stări” fierbinți,
Să nu întunece văzduhul
Mânia ta scrâșnită-n dinți!

Te luptă lupta aceia bună,
Nu te-aprinde-n lupte rele!
Și soarele să nu-ți apună
Peste o pace în ghilimele!

Ci chiar și ultima consoană
Ce-ți se încleștează între dinți
S-o faci panseu pentru-o icoană
Ce conturează biruinți.

12/03/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)