text Poezii crestine

Credință - cea adevărată

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Traian Dorz
Credinţa cea adevărată uneşte totul în Hristos
şi-aduce-ntre popoare pacea
şi-n suflete pe Dumnezeu.
Dar falsele credinţe, lumea o-nvrăjbesc
şi o dezbină
nefericind pe toţi aceia ce-ascultă-a lor învăţături.

Credinţa dreaptă-i înfrăţeşte-n dragoste
unind pe toţi,
cu milă încălzind pe oameni îi face largi
şi iertători.
Credinţa falsă le-ngustează şi inima şi mintea toată,
întunecându-le privirea şi înrăindu-i
ca pe câini.

Credinţa bună este caldă şi darnică şi milostivă;
credinţa falsă este rece, zgârcită, silnică şi rea.
Credinţa dreaptă este plină de-ngăduinţă
răbdătoare,
credinţa falsă e îngustă, ne-ngăduind,
decât pe-ai săi.

Nu este-n lume duşmănie şi ură cât ar fi de mare
să nu le stingă-n om credinţa adevărată şi deplin
şi nu există pas pe care
credinţa să nu-l facă-atuncea
când unitatea-nvăţăturii
şi dragostei frăţeşti
i-o cer.

Dar nu-i pe lume nici o ură şi nici o fărădelege nu e
ca cea pe care o aprinde credinţa falsă
printre fraţi
şi nu-i pe lume dezbinare
mai otrăvită şi întinsă,
şi mai amară ca aceea ce falsele credinţi
le-aprind.

Căci orice duşmănii pe lume, aprinse
pentru orice cauză
se sting odată şi se-acopăr, ori pe pământ
ori cu pământ,
dar duşmăniile minciunii durează veacuri
în războaie şi-n zavistii
umplând pământul cu mări de sânge şi de plâns,
umplând Istoria cu crime,
cu pâri,
cu lupte
şi oroare
în numele-apărării Crucii şi-a libertăţii
pe pământ.

Acestea pentru că vrăjmaşul Credinţei unice,
Satana,
a reuşit s-aducă-n lume credinţe false,
-nfăţişând
celor creduli şi nestatornici
răstălmăcite adevăruri
aducătoare de străine şi rătăcite-nvăţături.

Iar sufletele îngâmfate şi pline de păcate-ascunse
fiindcă n-au păstrat,
smerite,
credinţa cea primită-ntâi,
le lasă Dumnezeu să cadă
în mreaja falselor credinţi
ca să se piardă
drept răsplată că n-au păstrat cum au primit.

Din cauza lor e printre oameni hulită
Calea lui Hristos
şi prigonită totdeauna Credinţa cea adevărată
căci pentru toată răutatea ce-o lasă falsele
credinţe în lume,
lumea se răzbună pe-adevăraţii credincioşi.

În toate veacurile lumii
şi de la orice stăpânire,
nu falsele credinţe sufăr,
- Satan nu-i supără pe-ai lui -
ci suferă Credinţa dreaptă,
purtând nedrept ponos şi vină...
- În lumea cea nedreaptă-ndură pedeapsa cel nevinovat...

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>