Copacul Vieţii Mele

Credinţa nu stă-n baticul de pe cap
Şi nici în fusta, cu poala cea mai lungă
Nu trebuie să-ţi pui, cenuşă şi nici sac
Nu trebuie să fii, într-un fel ce îţi repugnă.

Fii tu, normal, aşa cum eşti de obicei
Comportă-te, în modul cel mai natural
Nu te obligă nimeni să fii ce tu nu vrei
Credinţa, este un Adevăr, nu ceva ireal.

Credinţa, este ceva cu totul special
Şi este, o puternică încredinţare
În toate lucrurile care nu se văd
Dar, se vorbeşte şi-O simte fiecare.

Te poţi gândi îţi poţi cumva imagina
Un om, gol şi mort, fără credinţă?
Cum este, cum se va comporta?
Va fi bun, milos sau plin de reavoinţă.

Să nu te baţi cu pumnii-n piept
Că tu eşti bun şi cel mai credincios
Nu fi făţarnic, fariseu, sau incorect
Ai grijă! Deasupra ta este Cristos.

Prin credinţă, să fii, copacul care creşte
Pe malul unui râu, cristalin şi curgător
A căre-i rădăcină creşte şi se întăreşte
Cu apa care vine, din al Domnului izvor.

Şi..................fiecare om în parte
Are nevoie, de reper şi de trasee
Şi am văzut, cu Dumnezeu se poate
Iar Credinţa ce mi-o dă, îmi este
................,,Copacul Vieţii Mele".

Doresc, s-ajut ,,Copacul" ca să crească
Frumos să fie, din orice punct de vedere
Nimeni şi nimic, să nu mi-L depăşească
El e credinţa mea, iar credinţa cere
Să fie................. ,, Copacul Vieţii Mele".

AMIN
4.06.2011 FIRENZE