Cine sunt eu?

Nu sunt decât ţărână şi glie frământată,
O pulbere inertă, dar magic transformată,
O mână de ţărână, cu o comoară-n ea,
În care Domnul slavei Şi-a pus amprenta Sa.

Sunt călător în lume, pe drumuri de zăpadă,
Cu un lămpaş în mână, sub norii de pocladă;
Prin viscole, troiene și întuneric gros,
Un pelerin de noapte spre Ţara lui Hristos!

Sunt fiu născut prin Jertă-n familia regală,
Într-un popor ce poartă coroana triumfală,
Și într-o seminţie de neam nemuritor:
Sunt mic şi slab și firav, dar prinţ moştenitor!

Sunt mădular în Trupul Bisericii iubite,
Mireasa îmbrăcată în haine strălucite,
În mine Duhul slavei pecetea Lui Şi-a pus
Pentru slujiri măreţe și slava lui Isus.

Sunt cetăţean al Ţării de veşnică splendoare,
Cetatea cea de aur, cu străzile de soare,
Cu pomul sfânt al vieţii, şi zările de vis,
Cu temelii de perle și ziduri de iaspis.

Nu sunt decât ţărână și glie frământată,
Dar sunt oştean în Oastea cea binecuvântată.
Isus mi-a dat mantaua şi hainele de in,
Prin valea umbrei morţii sunt doar un pelerin!