Cind Tu mi-ai daruit iubirea

Cind Tu mi-ai daruit iubirea
Nu am stiut sa o pretuiesc
N-am inteles ca daruirea
E baza sfinta s-o primesc.

Cind Tu mi-ai daruit iertarea
Credeam c-o merit pe deplin
Dar n-am stiut ca ascultarea
Se cere cel mai mult din plin.

Credeam ca pot a Te cuprinde
Cu mintea mea, sa Te descriu
Doream cu-a mele mici cuvinte
Doream sa pot, dar, nu, nu stiu.

Nu stiu cum Iti arata Fata
Pentru ca esti de nedescris
Ca soarele, cind dimineata
El straluceste in paradis.

Ca briza marii, ce-n tacere
Atinge-usor, obrazul meu
Ce doar se simte, nu se vede
Asa esti Tu, o, Domnul meu!

Cum as putea a Te descrie
Cind infinitul e prea mic
Sa te cuprinda in marime
Caci n-are spatiu si nici timp.

Pentru ca Tu ai fost Acela
Ce-ai denumit eternul, timp
Ai imbracat cerul cu stele
Si poti, cind vrei, ca sa le stingi.

Cind Tu mi-ai daruit iubirea
Nu am stiut ca pot sa am
Cu ea-mpreuna nemurirea
Sa pot sa intru-n Canaan.


Cind Tu mi-ai daruit iertarea
N-am inteles ca-s vinovata
Traiam o viata in nestiinta
Si nu Te-aveam pe Tin´ca Tata!

Credeam ca pot fi fericita
In viata mea, cu gindul meu
Dar n-am stiut ca despartita
De Creator, n-am nici un tel.

Eu nu am stiut ca fara Tine
E viata trista, fara rost
Ci doar primind pacea divina
Numai atunci totu-i frumos.

Dar timpul a sosit, cind iata:
Nu M-ai lasat, sa, NU cunosc,
Din Taina Ta, cea minunata
Si-aceasta-I, jertfa Lui Hristos.

Mai mult decit iubirea toata,
Mi-ai daruit, pe Fiul Tau,
Ca Jertfa, Sfinta si curata
Ce a murit in locul meu.

Cind Tu, mi-ai daruit iubirea
Eu am primit-o cu mult drag
Si-am cunoscut ce-i fericirea
Acum sint o fiica de Imparat.