Christosul pe care-L iubesc...

Christosul pe care-L iubesc,
Nu are nici față, nici barbă,
Nici strai în color ceresc;
Nu-i blond, nu-i nici negru,
Nici asiatic, nici român;
E Domnu-n Duhul Sfânt
Și eu doar Lui doresc să mă supun.
Nu-I zugrăvit 'n culori cu fața trasă, tristă,
Nici atârnat de om pe lemnul de durere,
E Dumnezeu-n care cred;
Când jertfa Lui, rana îmi leagă,
Atunci durerea îndată-mi piere!
Nu e bogat, dar e atât de darnic!
Nu e sărac, dar binele-l înfăptuiește;
Nu e modern, nici star, dar
Haina cea mai nouă-dăruiește.
Christosul ce-L slujesc nu e nervos,
Nu strigă, nu se ceartă, vorbește calm, frumos,
Ne-adună -n părtășie când ne este greu,
Ne tine-n Duhul Sfânt-Tărie,
De suntem triști sau suntem în bucurie.
Păstrează legătura cu noi prin Duhul Sfânt,
Se roagă-n adunare...
Îl aud mijlocind...
În milă se ridică, bolnavii să îi scalde
În apele Betezdei, unde cel mort se naște!
Christosul meu e mila ce vede suferința,
E lacrima ce curge când nu e pocăință,
E Mielul dus ca jertfă, când osânda ne apasă.
Este Păstorul la Cina cea aleasă !
Este - Adevărul ce aduce libertatea
Când prinșii de război au părăsit cetatea.
E mierea dulce-n stâncă, când lacrima ne piere,
E Legământul slavei ce scapă de durere,
Și-nțelepciunea ce ne vrea Acasă
Când părtășim cu El la masa cea aleasă.
E Domnul Dragostei ce aduce biruința,
Ce ne-ntărește când ne arde neputința!
E... cerul și Lumina ce n-are loc în soare;
E dincolo de ceruri !
E-n cânt de osanale!

Aprilie 2016
Sanda Tulics